Galcescu, frumusetea lacustra a Parangului

Plec?m dis de diminea?? spre Obâr?ia Lotrului, locul cunoscut de toat? lumea drume?ilor, ca  fiind locul principal din grup?, de unde pornesc sau prin care trec majoritatea marcajelor montane care ,,dreneaz?” de la nord la sud ace?ti mun?i. Mai nou, accesul spre zona înalt? este facilitat de modernizarea drumului na?ional 67C, mai cunoscut sub numele de Transalpina( probabil cea mai frumoas? ?osea de altitudine din Europa!).

Dup? punctul de intersec?ie cu drumul care duce la Voineasa, se face la dreapta un drum forestier marcat cu cruce ro?ie, pe care merge?i vreo cinci-zece minute, pân? când la un pode? de piatr? drumul devine impracticabil pentru ma?inile de ora?.

Acolo ne-am l?sat ma?ina ?i am pornit într-o drume?ie de dou? ore ?i jum?tate, având ca tovar?? Lotrul cel iute din fire (cataractele sale spectaculoase-Aici ). P?durea este r?rit? pe primii câ?iva zeci de metri de urcu?, semn c? ?i aici se produce aceeasi exploatare haotic? ?i semilegal? a molizilor ?i brazilor. De altfel, mul?imea drumurilor forestiere cu p?mântul ro?u fr?mântat de ro?ile TAF-urilor, spune multe despre jaful de aici.

Spre zona subalpin? rari?tea p?durii de conifere, natural? aici, începe s? lase privirea s? zburde c?tre în?l?imile Pietrei T?iate ?i ale Z?noagei, unde ne asteapt? luciul rece al salbei de lacuri glaciare din acest vast complex glaciar.

Departe, reflexia soarelui în geamurile ma?inilor ce urc? Transalpina prin ?aua Urdele ?i ?tefanu, ne aminte?te c? omul a supus de mult ace?ti mun?i. Totu?i, aici la 1800 de metri asta este (înc??) o iluzie, pentru c? natura ofer? în continuare panorame minunate, emo?ii ?i sentimente unice.

    Dup? ce travers?m Lotrul ?i afluen?ii s?i Gâlcescu sau Z?noaga Mare peste stânci ?i bu?teni c?zu?i, ie?im în iarba înalt? a paji?tilor subalpine. La indicatorul cu rezerva?ia natural? G?lcescu, oprim pentru a aduna câteva afine, în timp ce ochiul nostru alearg? spre coclaurii pe care mai bântuie ur?ii bruni.

Aici avem parte de o surpriz? natural? la care ne întoarcem cu gândul de fiecare dat? când urâ?enia din jurul nostru încearc? s? ne ucid? emo?iile. Este vorba de ultimii zeci de metri de traseu care se suprapun peste un culoar pietros acoperit, ca un tunel arcad?, de jepii cei frumos mirositori.

O splendoare prin care razele intr? ca s? ofere lumin? ?i c?ldur?, la ramurile întinse ca ni?te ?erpi pe p?mântul înc? rece la mijloc de iulie.

Nu pot spune c? am mare experien?? de montaniard, dar s? urci câteva zeci de metri prins în chingile ramurilor întortocheate ?i a acelor lungi de jneap?n, n-am mai tr?it ?i nici întâlnit vreodat?. Dup? un prag cu roci col?uroase în care se pr?v?lesc proaspete, apele râului cel iute, d?m de lacul glaciar cel mai mare ?i mai c?utat din Parâng.

Îl ocolim pe potec?, l?s?m în dreapta ni?te corturi ale nebunilor frumo?i ai mun?ilor ?i urc?m pe o stânc? de granit unde priveli?tea ne las? mu?i. Avem în fa?? cel mai frumos lac din Carpa?ii dintre Olt ?i Jiu.

Cu o suprafa?? de peste 3 hectare ?i o adâncime de 9,3 metri, lacul este centrul unei rezerva?ii complexe care ocrote?te ?i specii de plante ?i animale din zona alpin?, roci ?i forme de relief modelate de ghe?arii cuaternari.

Ceva mai sus, peste un prag glaciar cu roci mutonate( ?lefuite de ghea??) ?i dup? 20 de minute de urcu?, pe nivelul superior al complexului mai pot fi admirate dou? lacuri mai mici, Pencu situat la 1991 metri ?i Vidal la 1987 de metri.

Not?: numele lacului mai este trecut ?i Câlcescu în unele ghiduri, nu este nimic gre?it, i se mai spune ?i a?a. Altitudinile ?i suprafe?ele sunt ?i ele diferite de la autor la autor. Datele mele provin de la ghidul Mun?ii Parâng, Ed. Sport Turism, 1986.