Incarcat in Pregatirea pentru maternitate
300 vizualizariGata, la câteva zile după ultima consultația am decis: voi naște în Constanța, în maternitatea Armonia.
Este una din cele doar câteva maternități din toată țara care are cu adevărat în vedere interesele mamei și ale bebelușului la naștere. Au săli de naștere cu bazine, scaun de naștere, sfori, boxe și uleiuri esențiale, două moașe absolut minunate și o echipă de medici care susțin nașterea naturală cu toate implicațiile ei. Poți naște în ce poziție dorești, planul de naștere este respectat cu sfințenie dacă nu există contraindicații medicale, moașa te ajută cu masaj cu uleiuri esențiale și exerciții de spinning babies, se susțin NVDC-ul, nașterile în poziție pelvină, ș.a.m.d.
E o listă luungă de lucruri bune care s-ar putea spune despre acest spital. Așa că, deși sunt din Iași iar nașterea acolo ar presupune costuri mari și un efort logistic destul de serios, ne-am hotărât să mergem acolo.
Mi-am făcut programare pentru 13 iunie. Și surpriză! - cu două nopți înainte am realizat că pentru prima oară, contracțiile mele deveniseră ușor dureroase. M-am simțit destul de contra-cronometru acele două zile, până am ajuns în Constanța :)
La consultația cu un medic de acolo mi s-a spus că sunt dilatată 2 cm, copilul este foarte jos și probabil voi naște în câteva zile. Am fost de-a dreptul bucuroasă. Sarcina fusese plină de griji și provocări și abia așteptam să se termine, să fiu eu însumi din nou. Au urmat zile de plajă, plibări lungi și urcat de scări 😊
Au trecut o zi, apoi două, apoi trei... și nimic. Contracțiile mele erau în continuare de pre-travaliu, adică puternice dar neregulate si dureroase cu o durere ca cea menstruală. În fiecare dimineață mă trezeam ușor dezamăgită că nici în noaptea dinainte nu se pornise travaliul activ. Până când, în a cincea noapte, am avut cele mai dureroase și puternice contracții de până atunci. Eram convinsă că gata, asta este, în ziua aceea am să nasc. Și mă bucuram. Dimineață însă iar nimic. Eram așa de supărată și obosită de toată situația (toată așteptarea, durerea unui pre-travaliu de aproape o săptămână, faptul că ne aflam în loc strain de atâta timp cu un puști neastâmpărat de doi ani) încât n-am mai rezistat. Am sunat-o pe moașă și eram așa de încărcată emotional că am început să plng la telefon. Că nu mai pot, că vreau să mă ajute cumva să se declanșeze odată travaliul și să nasc.
Moașa îmi spune să vin la spital, că “după cum vorbești nu mai durează mult“. Mi s-a părut foarte amuzant asta 😊
Am plecat spre maternitate și de acolo a început povestea nașterii celui de-al doilea pui al nostru.
Comentarii