Incarcat in Saptamana 35 - #nastere prieteni
141 vizualizariMai e atat de putin si totusi atat de mult.
Si nu ma intelegeti gresit, nu ma grabesc.
De cand sunt insarcinata, abia acum de cand am intrat in concediu simt ca ma pot bucura, intr-un final de sarcina.
Si desi imi doresc sa o cunosc cat mai repede pentru ca nu mai am rabdare, in acelasi timp simt ca abia am ramas insarcinata. Si nu pentru ca a zburat timpul, ci pentru ca abia acum m-am mai linistit psihic pe anumite aspecte si abia acum simt si constientizez ce se intampla.
E pentru prima data cand ma bucur. Da, imi e frica in continuare si nu am nici cea mai vaga idee ce voi face mai departe dar totusi abia acum parca o simt mai bine, si lumea e draguta cu mine si nu stiu cum sa explic, dar in sfarsit e altfel..
Si, in acelasi timp, toate prietenele mele doar ce au nascut. Am ramas singura inca insarcinata :))
Si ma bucur enorm pt ele si, dupa cum ziceam, nu ma grabesc, dar am asa un gand amar ca uite, nu mai suntem la fel. Nu mai suntem gravide toate. Ele sunt mame, eu inca nu.
Si apoi apar replicile lor:
Vai este minunat, o sa vezi si tu.
Vai ce diferenta este sa simti copilul in brate acum, o sa vezi si tu.
Vai ce groaznica a fost nasterea, nici nu iti zic ca te sperii, vorbim noi dupa
Vai daca crezi ca e usor lasa ca o sa vezi si tu dupa.
Si apoi iar apar gandurile mele:
Oare o sa fie bine la mine, si o sa fiu si eu?
Oare o sa am un copil sanatos?
Oare o sa am o nastere usoara?
Daca o sa fac ceva gresit?
De ce pot toti si nu pot si eu?
Daca nu fac fata?
Si lista continua..
Comentarii