Primele doua ecografii
Inarmata drept marturie cu manunchiul de teste de sarcina pozitivate ( pe care se pare ca le-am purtat absolut degeaba cu mine 
), m-am indreptat spre clinica unde urma, cu multe emotii, nu doar sa aflu parerea avizata, cum ca sarcina este cu certitudine instalata, ci si sa-l cunosc pentru prima data pe medicul ginecolog care-mi urmareste in prezent sarcina. Emotiile erau cu atat mai mari cu cat nu mai fusesem la acesta anterior si nu aveam referinte privitoare la el. Am ajuns la dumnealui din pricina unui "context de imprejurari". Nu regret, caci am descoperit in el un medic care m-a facut sa uit de frica de ginecologie.
Am scapat usor (spre marea mea fericire din acele clipe): doar cu ecografie abdominala! Fiind doar 6 saptamani de la ultima menstra, sacul embrionar era marit, insa embrionul nu se vedea nicaieri. Medicul m-a rugat sa revin peste 2-3 saptamani ca sa-l putem zari mai bine. Nu am fost pe moment inspirata sa-i cer lamuriri suplimentare, convinsa fiind ca am sa gasesc amanunte pe internet.
Agitatia mea a inceput acasa, cand am cautat pe net dupa "sarcina fara embrion". Scenariul in gandul meu devenise sumbru: ma si vedeam avortand pana sa ajung la urmatoarea vizita la ginecolog, sau sa fiu nevoita a fi supusa unui chiuretaj; motiv pentru care am hotarat impreuna cu sotul sa tinem totul secret, sa nu afle nimeni. Saptamanile pana la urmatorul control au trecut, anume ca sa ne faca in ciuda: cu incetinitorul!
Ziua celui de-al doilea ecograf, ne-a adus marea usurare sufleteasca: micutul embrion era acolo, si mai mult decat atat ii batea si inimioara! Emotiile au fost coplesitoare, atat pentru mine cat si pentru sotul meu (caci de data asta i-l luasem si pe el cu mine). I-am marturisit medicului la ce scenarii ajunsesem documentandu-ne pe net si ne-a mustrat de ce nu am mers sa-l intrebam direct pe el, in loc sa stam cu frica-n san atatea saptamani. Si chiar asa? Nici nu stiu de ce nu m-am dus... era asa simplu sa pun o intrebare...
Comentarii