-
Vineri dimineață durerile erau tot mai mari și la intervale mai scurte. Am stat acasă cât am putut de mult, dar deja nu mai puteam sa ma ridic din pat. S-a făcut ora 14,am ajuns din nou la clinica, m-a consultat medicul Mohamed, un om de nota 10, mi-a zis ca m-a dilatat pana la 4cm și ca pana diseară naștem. Mie nu imi venea sa cred, nu am mers pregătită să nasc, l-am pus pe soțul meu sa ma aștepte la intrare sperând ca ma lasă să plec acasă, deși eu aveam 40 săptămâni și 2 zile. Mi s-a făcut clisma, mi-a fost foarte teama de clisma, dar nu simți absolut nimic, nu e atât de rău pe cât suna,mi s-a făcut internarea și la 15:45 eram sus în sala de nasteri. A venit medicul din nou, mi-a rupt membranele și m-a lăsat sa ma dilat, durerile erau grave rău. Ma rugam în gândul meu sa trec cu bine peste, ma întrebam de ce nu am ales cezariana. Am vrut sa nasc natural pentru ca, consider ca nașterea este un proces natural, lăsat de Dumnezeu, suntem menite sa dam viata, sa naștem. De la ora 18 am primit o perfuzie pentru a ma dilata mai repede, atunci au început niște dureri groaznice, intre contracții adormeam atât de epuizata eram, îmi doream doar sa scap de dureri și sa dooorm. A venit medicul și a zis ca naștem, panica totala, eu habar nu aveam ce trebuie sa fac, mi s-a explicat procedura și cum trebuia sa respir și sa împing în același timp. Am împins prima data și nimic... Am încercat a doua ora și deja am simțit jos căpșorul lui bebe, iar a treia oara a ieșit bebele meu mic și sănătos. Când i-am auzit glasul, cum plângea, m-am topit, am simțit cea mai mare fericire, eram în al nouălea ceer, eram super incantata ca am reușit sa nasc natural și ca bebe era acolo cu mine și era sănătos. Cea mai mare bucurie pe care o poate simți o femeie asta este și cea mai mare împlinire.
Comentarii