Cu bune și rele

Bună din nou! Încerc să acopăr o parte cat mai mare din săptămânile deja trecute deoarece parcă tind așa să le uit și nu vreau. Povesteam anterior și vă dusesem pe linia narativă a poveștii mele până la 6 săptămâni când am mers la medic și am confirmat sarcina, iar în acest moment aș vrea să vă plimb ușor, cu bune și rele și să marchez câteva trăiri din săptămânile 6-13 până înainte de prima morfologie. În toate aceste săptămâni se schimbă multe, nu fizic legat de aspectul exterior, cel puțin nu la mine, fiind la prima sarcină fizic nu se vedea mai nimic, însă aș vrea să vorbesc de psihic. Psihic datorită stării de rău pe care o aveam am început să mă simt mizerabil. Îmi era rău permanent, starea de rău și greață la mine se instalaseră zi și noapte. Nu reușeam să mănânc prea multe. Imi trebuiau uneori 2 ore de gândire, deși eram leșinată de foame, să găsesc ceva la care gândul îmi provoca mai puțină greață și în 90% din cazuri ajungeam la fast food, mâncat odată în zi și după regretat ca îmi umplu corpul de prostii ce nu fac bine. De asta am și ales cuvântul “mizerabil” în descrierea stării mele întrucât pe internet se promovează mâncatul sănătos pentru un copil sănătos iar eu eram la început de drum, tristă, cu o shaorma în mână, pentru ca nu reușeam să fac nimic, pentru ca mă simțeam mereu rău. În același timp devenisem și nervoasă pentru ca nu se mai termina odată, eram de-a dreptul revoltată. Îmi era greu să muncesc, noroc ca nu am un job foarte solicitant și muncesc de acasă, nu mă mai aranjam, nu îmi venea să mai fac nimic și oricum mare parte din timp nici nu puteam. Ca să vă las totuși într-o notă veselă legată de acest aspect doresc să vă zic ca toate trec, mai știți ca am zis la început ca vreau sa scriu aceste detalii deoarece încep să le uit. Uite ca acum îmi e bine, îmi e bine de ceva timp, cam din săptămâna 14 și deja încep să uit și parcă cu bucuria de acum acopăr acel nor negru din perioada aia și parcă nu a fost chiar așa rău. Doresc să mai precizez ca în toată această perioadă visez mai vivid. Orice vis e atât de intens și de real parcă. Chiar sunt curioasă dacă a mai experimentat cineva asta și cum o să fie după ce apare bebe. Și ultimul lucru care mi-a creat o stare de panică și pe care vreau să îl menționez în speranța ca poate o altă mămică să nu se sperie ca mine a fost durerea de buric ca o presiune urmată de apariția unei protuberante în interiorul buricului ce părea ca supurează ușor. Despre chestia asta nu am reușit să găsesc nimic online, ce am găsit erau articole despre hernia ombilicala în sarcină și nu era vorba nicidecum despre așa ceva la mine. Întâi a fost sensibilitatea în zona buricului, ca o presiune, simțeam ca și cum apăs pe o vânătaie, asta timp de 3 zile urmată de ieșirea acestei formațiuni. M-a liniștit ulterior medicul ginecolog când mi-a zis ca se întâmplă la unele femei însărcinate și să tratez cu baneocin pudră. Cam într-o săptămână jumate - două a trecut. Deci ca și nota de final CURAJ MĂMICĂ CĂCI TOATE TREC! 🤍🤍