43 raspunsuri la acest subiect

[claudia_a]

Sabina draga...usor de zis!! Numai ei stiu ce a fost in sufeltul lor cand copilul lor (pentru ca in mometul adoptiei copilul devine 100% al tau)era urmarit de mama naturala!!! Nu-mi doresc sa ajung in situatia asta....e usor de zis ca au gresit...nu se stie cine a gresit pana la uram!! E doar parerea mea...nu judec pe nimeni!Copilul a simtit cine i-a oferit dragostea! Claudia in curand mamica, nerabdatoare!

[petra]

Felicitari tuturor celor care reusesc sa daruiasca iubire unor copii pe care parintii naturali i-au uitat sau nu i-au vrut.

[danielac]

quote:

---

Originally posted by Sabina
Draga Sanziana, eu cred ca au gresit parintii ca au alungat mama naturala.Au facut-o din teama si egoism, desi ei stiu ca fata ii iubeste pe ei.N-ar fi trebuit sa se simta atat de nesiguri.Sabina & Sofia Galagia

---

nu e asa de simplu cand esti in situatia asta!!! Dana si Diana-Maria http://www.babiesonl...id=1072paginuta personala:http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=danielac

[irinacodrina]

Sa va povestesc ceva... inca nu am de gand sa adopt.. desi ideea imi surade foarte mult. Deocamdata incerc sa raman nsarcinata (aspirante optimiste). Eu am fost crescuta de mica de bunicii materni.. fara sa fiu adoptata, ci doar prin hotarare judecatoreasca. La 5 ani mi-au spus ca de fapt Doina, pe care o credeam sora, imi e mama. Se casatorise foarte devreme, la 16 ani, inainte de 17 m-a nascut... la cateva luni l-a parasit pe EL... care umbla cu multe altele... apoi el, si-a gasit o alta... si m-a adus la MAMA si TATA pentru o zi... chipurile se ducea sa isi cunoasca noii socrii. SI nu a mai venit. Dupa cateva zile, un frate de-al lui a adus o plasuta cu cateva hainute, care erau atat de murdare, ca stateau singure in picioare... Nici macar certificatul de nastere nu l-a adus. Si dea atunci a uitat de mine. Cand aveam vreo 5 ani, a venit cu un frate din Constanta care u avea copii... sa ma ia ca sa ma dea lui... Venise seara tarziu, si ai mei i-au zis sa revina a doua zi, la o ora rezonabila. A doua zi a venit beat. asta a fost singura lui incercare de a ma vedea... desi dupa multi ani TATA s-a intalnit cu el si i-a spus sa vina in vizita... Nu l-am cunoscut.... si nu regret. Stiu ca mai are un baiat... prin zona Aradului, cred, cu vreo 4 ani mai mic decat mine. Anul trecut am primit de la Timisoara de la un spital o telegrama... a murit singur in spital.... adresa din buletin era inca aceeasi, adica la adresa PARINTILOR mei. De aceea, ironic, dupa 28 de ani, am primit prima veste despre el....ca a murit. Nu am actionat in nici un fel... nu m-am simtit datoare fata de el cu nimic. Nu cunosc pe nimeni din familia lui. Ideea e... am stiut de mica situatia.... au fost mereu incurcaturi cu numele de familie.... dupa ce am terminat facultatea mi-am schimbat numele pe cale administrativa, am luat numele PARINTILOR... timp de 3 ani am purtat numele lor. Acum, pe cel al sotului. Si parinti i-am considerat mereu pe bunici! Doina, mama biologica, imi este prietena, imi e apropiata, dar nu mama. Deci, cred ca e mai bine sa stie copilul de la o varsta frageda.... cand asimileaza mult mai usor o astfel de informatie, decat la adolescenta sau maturitate. Probabil ca mai tarziu va dori sa isi cunoasca parintii... depinde de situatie, si de psihicul copilului, si de dragostea ce i se ofera. Eu nu mi-am dorit niciodata sa imi cunosc tatal biologic. Am considerat mereu ca a fost mai bine pentru mine ca am parintii pe care-i am... caci cine stie ce s-ar fi ales de mine alaturi de oameni iresponsabili.....