234 raspunsuri la acest subiect

[redactor]

ce topic excelent - si eu m-am gandit la acea fetita acum cateva zile. Insa eu nu am reusit sa gasesc nimic extraodinar in comportamentul ei si nu am inteles deloc de ce s-au extaziat ziarele la mesajele ei. Probabil ca eu vad altfel situatia.

[Letitia1]

Mda si eu ma intrebam ce-i asa fenomenal in toate astea, de subiectul se cheama Fenomenul Anna!

[andaghe]

Este posibil sa nu fie scrise de ea, dar la fel de bine este posibil sa fie ea autoarea, nu ar fi singurul copil matur pentru varsta cronologică.

 

[redactor]

Anda - iti spun eu, toti copiii din ziua de azi sunt mai maturi decat am fost noi si este perfect normal   - sunt conectati non stop, sunt la curent cu tot ce se intampla, sunt invatati sa faca alegeri si sa puna la indoiala ce li se spune.

Cred ca asa cum e Anna - sunt majoritatea adolescentilor din Romania. 

Si desi aceasta nespunere este buna - de la un anume punct se transforma in lipsa de intelegere si inflexibilitate. Si scoala functioeaza dupa niste reguli iar un elev trebuie sa recunoasca din start ca profesorii sunt cei care decid ce si cum - 

Imi pare rau insa in nici un sistem educational pe care il stiu - olandez sau britanic - nu poti fi o oaie ratacita fara sa fii atentionat ca autoritatea o reprezinta educatorul si nu elevul.

[redactor]

Ok - parintii au luat copilul si s-au mutat in alta tara la alta scoala. Au cedat presiunilor. Insa ce se intampla daca si la acea scoala, din aceea tara, copilul are probleme de a intelege mecanismul scoala-elev? O duc pe alt continent?

 

Din cate am inteles - au plecat in UK. Ei bine, sistemul de invatamant de britanic este destul de riguros si traditional in acelasi timp. Intr-o maniera normala si clasica. 

Daca vroiau altceva - trebuiau sa se mute in FInlanda. 

[antmil]

Recunosc ca nu am citit toate postările ei. Din ce am înțeles eu, pare ca nu are probleme cu regulile ci cu decizii aleatorii din partea profesorilor.

E o diferența între un sistem de învățământ unde exista reguli dar studentul este respectat și un sistem unde un profesor doar taie și spânzura. 

 

In educatie, respectul merge in doua sensuri...studentul nu este doar un executant.

[antmil]

Și as mai adauga un lucru: exista si profesori incapabili și neprofesioniști. Nu ești un mic Dumnezeu in virtutea profesiei.

 

Un profesor bun nu este cel care stăpânește un copil, este cel care știe sa stimuleze si sa captiveze un elev. Studiul nu este o activitate pasiva. 

 

Am fost recent la o prezentare la o facultate iar președintele facultății (profesor de filozofie) a expus ideea ca noi greșim cind ne exprimam "copiii sint ca un burete" (adică ca absorb tot)...a absorbi este o acțiune pasiva, pe cind învățatul, procesul educativ este activ, curiozitatea este stimulata și exista angajament din partea studentului.

[redactor]

Recunosc si eu - nu am citit toate postarile ei - pentru ca dupa una sau doua - nu am inteles deja de ce atata tamtam. Sistemul de invatamant din Romania nu este ideal insa - asa cum am mai spus - sistemul de invatamant ideal nu exista.

 

Eu cred ca prea multi parinti din Romania isi pun toate sperantele pe ce ar trebui sa faca scoala - uitand ca si ei sunt o parte importanta a ecuatiei. Succesul scolar al copilului este  - in opinia mea - doar 50% contributia scolii. In rest - sunt parintii cei care isi pot inspira copilul sa iubeasca scoala si sa aiba vise inalte.

[antmil]

Eu vorbesc din experiența mea. Am fost studenta in liceu și in România și in State. Am copii in sistem aici. Mai citesc pe DC despre experiențele altora. Exemplul cu alegerea șefului de clasa mi-a trezit amintiri. Eram clasa VI și s-au făcut alegerile (eu eram in vremea comunista). La comandant de detașament (aducă șeful clasei) m-au ales pe mine. Diriginta (care avea favorita ei) a spus ca nu s-au numărat voturile bine și sa mai votam o data. S-a votat din nou, și am ieșit tot eu. Ne-a pus sa votam din nou. A ieșit alta fata. La final, a numit pe favorita ei neținând cont de vot.

 

In 30 de ani nu s-au depășit aceste momente care afectează relația student/profesor. Nu cred ca vorbim aici despre un sistem de învățământ ideal ci despre niște metehne și obiceiuri proaste

Editat de antmil, 16 februarie 2018 - 14:34 .

[redactor]

Antmil - mi-am adus aminte de ceva care m-a marcat si pe mine. Mi-am dorit mult sa fiu comandanta de detasament  - s-a trecut la vot si am avut voturi egale cu rivala mea - dar hei - mama ei era profesoara in acea scoala - si ... invatatoarea a spus> Cred ca Cristina are mai multa experienta ... 

 

Am fost foarte suparata - mai ales ca asteptam in fiecare an alegerile din nou  si imi pregateam alegerea (chiar si cu mita de dulciuni) - insa invatatoarea spunea: ramane tot Cristina? si nu se mai vota 

 

Acea invingerea m-a marcat insa m-a facut mai puternica. Asa ca peste 4 ani am fost aleasa comandanta de unitate iar acel snur albastru ma facea cea mai mandra fetita din scoala ...

 

Dar acum mai stiu ca si copiii trebuie sa aiba infringeri, e bine sa piarda uneori ceea ce isi doresc pentru ca  - asa cum spun psihologii - e bine sa ai infrangeri cand esti copil. Este chiar foarte util.