Sari la conținut

Sari la conținut


- - - - -

Scrisoare catre copilul meu adolescent

scrisoare.adolescent

1 raspunsuri la acest subiect

#1
redactor

redactor

    Membru VIP

  • Administrators
  • 11.294 mesaje

Postat 13 februarie 2018 - 11:47

buna dragi parinti de adolescenti, 

 

Voi atti remarcat cat de mult s-a schimbat relatia parinte-copil de cand copilul a intrat in perioada adolescentei?

 

Va invit la un proiect special si unic:

 

Haideti sa scriem impreuna o scrisoare catre un adolescent - ca un proiect comun.

 

Cine incepe?


  • 0

#2
nicoopoliciuc

nicoopoliciuc

    Nou venit

  • Membri
  • Punct
  • 52 mesaje

Postat 13 februarie 2018 - 12:06

Bună mămici, deocamdată nu am un copil adolescent, este încă cu pampers și stă unde-l pun. Însă mă gândesc de foarte multe ori la acele vremuri, în care anii au trecut și intra pe ușă un flăcău blond cu ochii verzi, înalt și frumos foc. Nu am de unde sa știu exact cum va fii relația noastră când bebe nu mai e bebe și nici copil, ci adolescent. Pot sa spun că nu a trecut mult de când am fost eu adolescenta. Mama mi-a fost și îmi este cea mai buna prietena, însă trebuie să recunosc că, cu toate acestea am mai ascuns lucruri de ea. Am fost o adolescenta dificila, sau asa sunt toți în aceasta perioada poate. Mai ales cand te îndrăgostești, toate sunt roz pana într-o zi... Ce vreau eu de la mine e să i acord libertatea și intimitatea de care uneori am simțit și eu nevoia. Nu îmi va spune lucruri? Foarte bine, nu trebuie sa știu eu când Tudor a fumat prima țigară. Însă, mi-ar plăcea să-mi spună, "mami fumez". Eu cred ca va înțeleg pe voi mamele de adolescenți, uneori vi se rupe sufletul când acesta va răspunde cu dezinteres și mai ridica și din sprânceană. Însă nu le luați prea personal figurile astea, sunt figuri normale prin care am trecut și eu... Cu timpul situația se maturizează, însă asta tine de educația fiecăruia. Eu, ca adolescenta i-am făcut zile fripte lui mamica mea, plângea de multe ori, ne certam adeseori. Însă, acum eu realizez toate acestea, nu pot spune că-mi pare rău, asa este perioada aceea. Dar acum, o respect și ne iubim și râdem pe seama a ceea ce făceam. Este stresant sa ieși în oraș cu primul tau prieten, și la întoarcere sa fii asaltat de întrebări curioase de mamă. Acum, fiind și eu mamă mi-ar plăcea să-mi spună tototot, însă asta doar dacă vrea și se simte el bine să-mi spună. Ei, până atunci... Ma bucur de schimbatul scutecelor și curățarea resturilor de mâncare în urma diversificarii. Cineva ar trebui sa inventeze o mașină de spălat bebeluși, după ce papa sunt de a dreptul murdari din cap pana în picioare :) 


  • 0