34 raspunsuri la acest subiect

[maximilidana]

 

Nu cred ca vorbitul cu invatatoarea sau mutatul la alta scoala(paste tot sunt oameni cu Zile bune si Mai Putin bune)rezolva problema,pentru ca problema e la voi,nu la Ei,si nz faceti decit s-o mutati dintr-o parte in alta.

 

 

 

 

 Ai dreptate, andacos! Nici nu prea am cum sa il mt, ce e drept...( din diverse considerente), cel putin nu acum, dupa ce ne vom muta voi reevalua situatia. 

Si, de vorbit cu invatatoarea vreau sa vorbesc pentru ca el, copilul meu, m-a rugat! Cu lacrimi in ochi m-a rugat sa ii spun (citez) : spune-i Doamnei sa nu mai tipe la mine si la ceilalti copii si sa nu mai fie rea, te rog spune-i TU asta! 

Daca ar fi exclusiv dupa mine, eu as continua doar sa vorbesc cu el si sa ii explic de ce se intimpla uneori ca Doamna sa tipe si sa ma concentrez pe el si pe reactiile lui DAR in acelasi timp simt ca el are nevoie sa vada ca se poate baza pe mine si ca eu il pot intelege, ca parerea lui e importanta pentru mine.

 

Pe de alta parte, va spuneam ca ma tem de reactia invatatoarei si fiindca exista o recidiva cu invatatoarea de dinainte ( care s-a mutat la alta scoala dupa clasa 0 ). Atunci, copilul m-a rugat sa ii spun sa nu mai bata cu batul in masa( lovea foarte des cu aratatorul in catedra! inclusiv la sedintele cu parintii ... :( ) si sa-si ceara scuze ca tipa. Iar eu am ocolit o astfel de discutie (rusine?) pina cind el m-a prins de mina si m-a fortat sa ii zic, ea ne privea uimita, eu am inceput sa ma bilbiiesc si atunci i-a spus chiar el, cu lacrimile in git, tremurind, despre bat si sa-si ceara scuze. A reactionat foarte urit, mi-a vorbit de sus, a spus ca noi sa ne cerem scuze pentru ca ii cream probleme si ca oricum acest copil e unul dificil si eu ar trebui sa iau masuri ca nu accepta disciplina.

Apoi, l-a tratat foarte urit pina la sfirsitul anului...

 

Asa ca, acum cred ca sintem amindoi speriati de reactia invatoarei, el in felul lui copilaresc si naiv, eu in felul meu anxios si disfunctional. Pentru ca da, sa nu credeti ca nu stiu ca nu e normal sa te temi de o reactie in halul asta incit sa eviti sistematic ceva ""onest"" cum zicea danielag. 

As vrea ca de data asta sa nu-l las balta, sa simta ca il pot proteja! 

[CorinaDani]

ufff, dificila situatie.

parerea mea este ca ar trebui sa mergeti din nou la psiholog, pentru ca al tau copil a ramas oricum marcat de experienta cu prima invatatoare si acum trece prin alte trairi cu cea actuala. si are perfecta dreptate sa simta ca tu nu-l poti apara, ca nu poti (sau nu vrei) sa iei atitudine.

 

este foarte posibil ca si actuala invatatoare sa-i fi pus deja copilului tau o "eticheta", il considera ca fiind "altfel" decat restul majoritatii. de aceea il si tine in prima banca si ii acorda o atentie diferita. probabil asta e ideea sau metoda ei de a actiona, fara sa stie ca de fapt mai rau ii face.

 

daca nu te simti in stare sa porti o discutie fata in fata cu invatatoarea, incearca sa-i trimiti un mesaj in scris sau pe mail, in care sa prezinti dilema ta in cel mai diplomat mod si s-o rogi sa discutati, sa colaborati, sa gasiti impreuna cea mai buna abordare, astfel incat copilul tau sa-si invinga aversiunea fata de mersul la scoala si fata de invatatoare.

 

intrebare, poate e un subiect delicat si nu vrei sa raspunzi : tatal copilului este prezent in viata voastra, se implica ? daca tu nu poti discuta cu invatatoarea, poate reuseste el s-o faca.

[szivarvany]

Noi la inceput am cautat o invatatoarea care fix asa era: vorbea calm si nu tipa niciodata. Exista :-) Eu am cautat-o insa din alte motive, iar la prima intrevedere i-am spus onest situatia noastra. Deci asa am pornit noi la drum.

Acum nu stiu ce sa-ti zic, dar ar trebui sa continuati terapia amandoi, sa treaca peste aceasta sensibilitate excesiva (vorba aia, copiii la locurile de joaca tipa mult mai tare :-)  si sa inteleaga ca adultii mai ridica tonul din varii motive.

Scrii de protejat - protejat importriva strigatelor invatatoarei in clasa, nu neaparat indreptate impotriva lui. Eu cred ca si tu trebuie sa intelegi ca unele lucruri nu depind de tine si nu e vorba de a nu fi alaturi de el. Cred ca ar trebui sa insisti mai mult pe explicat, ca doamna are alti 20 de copii care poate rad, poate nu s atenti si de asta doamna ridica vocea.

Eram si eu curioasa cum ati fost 3 ani la gradinita, cum ati trecut peste primii ani in comunitate.

[roxanaz]

sfatul meu sincer este sa continuati amândoi cu sedintele la psiholog. exista mecanisme prin care copilul poate sa invete sa managerieze si reactiile celorlalti si ale lui. nu poate nimeni sa faca asta printr-un subiect pe un forum, se cunosc prea putine detalii si dialogul trebuie purtat de la persoana la persoana.

[CorinaDani]

eu cred ca si bunicii ar avea mare nevoie de psiholog...

[maximilidana]

Roxanaz, fara indoiala vom merge si la alte sedinte dar motivul pentru care am fost interesata sa aflu o parere/sfat la o problema punctuala ( fiindca viziunea de ansamblu e mai larga, asa este, implica multe detalii personale), este ca nu pot ajunge la psiholog in perioada imediat urmatoare dar am nevoie sa clarific situatia asta pe cit posibil mai repede. 

Poate nu am formulat destul de direct si pe scurt ( nu m-as mira, am obiceiul de a croseta o intreaga dantelarie de detalii :) ceea ce ma sperie si in legatura cu acea discutie care imi pune nod in git!)  dar ce as avea nevoie ar fi un cap limpede sa imi sugereze o idee de discurs in fata invatatoarei, cit mai concis dar sa exprime in cuvinte ce eu as putea sa scriu pe pagini intregi. Fiind nelinistita si avind o stare defensiva, daca incep sa ii dau zeci de detalii si sa ""dantelaresc"" iar invatatoarea imi va trimite o privire taioasa si trei cuvinte sa-mi taie ""macaroana"", ma voi incarca cu o frustrare imensa ce nu imi va rezolva problema ci o va adinci. Pur si simplu simt GROAZA ca se va intimpla ceva catastrofal daca o supar ...

[roxanaz]

ce poate fi atat de catastrofal? e o discutie intre doi adulti.

parerea mea este ca orice ai discuta, invatatoarea va mai avea scapari. de aceea trebuie discutat si lucrat cu copilul.

[maximilidana]

 #13 

 

 

 

 Szivarvany, pe tot parcursul gradinitei a fost foarte bine in zilele in care de serviciu era Doamna cea buna :)  si nu prea bine cind era Domnisoara. A avut doua educatoare, lucrau alternativ.

Copilul meu reactioneaza foarte bine la ton si atitudine pozitive dar nu putem sa schimbam firile oamenilor din jur dupa bunul plac, asa ca daca cineva are un comportament ceva mai agitat sau usor agresiv, nu putem sa dam bir cu fugitii dar in acelasi timp nici nu pot astepta sa treaca starea copilului de la sine fiindca de fapt asta am observat la el ca absoarbe pur si simplu emotia si starea celui cu care interactioneaza... eu, ca mama POT privi asta ca pe un DAR pe care fiul meu il are fiindca stiu ce se intimpla cu el, sint conectata cu el dar nu pot avea pretentia de la altii sa vada lucrurile in acelasi fel pentru ca uneori, acesti altii...nici macar ei insisi nu sint constienti ca transmit in exterior emotii negative ( furie, suparare, frustrare, epuizare nervoasa etc) si de aceea as vrea sa pot invata cum sa intermediez constructiv o astfel de situatie in beneficiul copilului meu si fara sa creez vina sau presiune pentru niciuna dintre parti.

[AdiS]

Si invatatoarea "noastra" tipa si tipa in continuare. 

Eu i-am zis doamnei intr-o excursie cu clasa ca tipa si copilul meu nu e invatat cu asta. Dupa o perioada de gradi cu lugu-lugu a fost socant pentru el sa dea peste asa ceva.

 

Motiv pentru care: roag-o pe doamna sa ii spuna ea personal lui ca nu era nimik ... personal cu el. Sa ii explice ea de ce tipa asa. De fapt ea nu cred ca va putea recunoaste ca tipa si mai tipa si fara rost. Dar sa ii spuna ca asa vorbeste ea tare pentru ca ... si pentru ca ... .

 

Iar tu sa ii tot repeti ca nu are nimik personal cu el anume; pur si simplu asta e metoda ei, gresita, de a face lucrurile sa mearga in propria-i meserie/viata.

 

Aceasta "metoda" nu a dat roade sau succes 100% in clasa I -- II etc. dar pot sa iti spun ca aku' in clasa VI-a e un je m'en fiche-ist de ma enerveaza pe mine. + Sensibil in conitnuare.

[maximilidana]

 

 

... incearca sa-i trimiti un mesaj in scris sau pe mail, in care sa prezinti dilema ta in cel mai diplomat mod si s-o rogi sa discutati, sa colaborati, sa gasiti impreuna cea mai buna abordare, astfel incat copilul tau sa-si invinga aversiunea fata de mersul la scoala si fata de invatatoare.

 

 

Da, intentionam sa ii trimit un email, mi-e mai usor sa ma exprim in scris. Intre timp, ma gindeam ca as putea cere si sfatul cuiva, o solutie de discutie deschisa, la vedere, atit cu invatatoarea cit si cu copilul, parea mai atragatoare, de dragul rezultatelor si a unui exemplu de dat, in fata fiului meu.