Personal daca as fi ministru al educatiei as creste drastic conditiile de acreditare universitare cu scopul declarat de reducere a ofertei in corespondenta cu cererea sociala directa.
In egala masura as promova politici de facilitare de conexiuni directe intre firmele de productie si servicii si scoli profesionale prin care firmele sa isi poata pregati specialisti pentru necesitatile lor de productie iar tinerii sa aiba securitatea posturilor de munca si a castigurilor salariale. Paleta este extrem de larga insa managementul de stat este extrem de defectuos ca sa nu spun inexistent.
SI chiar daca imi iau rosii in cap universitatea ar fi pe bani. Singurele exceptii ar fi pentru studentii care au situatie materiala modesta insa si acolo nu ar fi gratuit ci cu contract de imprumut care sa fie rambursat ulterior din salariu intr-o perioada rezonabila eu ca si stat obligandu-ma sa-i asigur loc de munca iar el ca si salariat sa isi ramburseze studiile.
In acest mod fiecare student ar avea securitatea de a sti ca are loc de munca asigurat in domenul pe care il termina iar eu ca si stat ca am securitatea ca acel specialist va lucra pentru mine ca si stat o perioada de timp in care imi recuperez investitia in profesionalizarea facuta cu el. Ceva de genul
As fi extrem de drastic cu locurile disponibile de invatamant superior pentru fiecare an, acestea fiind libere strict in functie de necesitatea rezultata din prognoza sociala
Stiu ca suna rau insa e o chestiune pe care eu o vad ca o necesitate de eficienta si un guvern este obligat (sau ar trebui sa fie) sa gandeasca parametrizat.
De acord pana la faptul ca eu cred ca facultatea nu trebuie sa fie pe bani.
Eu cred ca toata lumea ( cine vrea ) poate sa mearga la facultate, termina facultatea doar cine merita.
Edit. cine merita = cine invata (edit ca sa nu se inteleaga gresit ).
Editat de dana vio, 15 mai 2017 - 11:52 .
