75 raspunsuri la acest subiect

[antmil]

N-am inteles niciodata asta cu "sa te depasesti pe tine, esti in competitie cu tine insuti". Pai daca candidez pentru un job alaturi de alti 100 sau 1000 de candidati, daca toti 100 sau 1000 sunt invatati sa se depaseasca pe sine, ca aia conteaza, cine e cel mai bun pentru jobul respectiv?

 

Mie mi-au placut mereu intrecerile in cunostinte, asa am crescut, cu provocari intre copiii familiei extinse, quiz-uri de cultura generala, ca nu aveam emisiuni TV sau Internet pe atunci, baza erau cartile.

Eu nu cred vreodata ca atunci cind afli ca un coleg poate mai mult, tu (asta e un "tu" retoric, nu tu personal) te ambitionezi mai mult. Daca nu te-ai ambitionat pina atunci, inseamna ca te-ai culcat pe o ureche.

 

O persoana nu poate face mai mult decit este capabila indiferent la cite concursuri participa ..cheia este sa gasesti motivatia interioara si mechanismul care te impinge catre auto-perfectionare.

 

Sa te dai mai destept decit altul nu este autodepasire. 

[Collins20]

Nu am inteles niciodata expresia " a te autodepasi " , logic cand depasesti ceva inseamna ca mai exista un subiect cu care te compari si cu care concurezi . Nu poti concura cu tine .Eul este nelimitat . Nici noi nici altii nu pot spune care sunt limitele in care ne incadram . E o falsa premiza.Logic vorbind.

 

Cel putin pana la varsta pre-adolescenta cand gandirea abstracta incepe sa se cizeleze  , copilul are nevoie de repere. Un target nu e suficient  pentru ca e tot abstract dar o persoana poate fi , mai ales ca la varsta copilariei imitarea e o componenta principala de comportament si invatare . De aici si nevoia copilului de a se compara , pentru ca are nevoie de identificare si confirmare .

[antmil]

Nu am inteles niciodata expresia " a te autodepasi " , logic cand depasesti ceva inseamna ca mai exista un subiect cu care te compari si cu care concurezi . Nu poti concura cu tine .Eul este nelimitat . Nici noi nici altii nu pot spune care sunt limitele in care ne incadram . E o falsa premiza.Logic vorbind. Cel putin pana la varsta pre-adolescenta cand gandirea abstracta incepe sa se cizeleze , copilul are nevoie de repere. Un target nu e suficient pentru ca e tot abstract dar o persoana poate fi , mai ales ca la varsta copilariei imitarea e o componenta principala de comportament si invatare . De aici si nevoia copilului de a se compara , pentru ca are nevoie de identificare si confirmare .

 

Nu sintem nelimitați...toți avem niște înzestrări care apoi le perfecționam cu exercițiu. 

 

Calificative se dau in scoala, nu? Profesorul notează unde te plasezi in funcție de materia pe care o studiezi. Nu contează unde e Gigel și Ionel... contează unde ești tu vizavi de materie. 

[andaghe]

Nu am inteles niciodata expresia " a te autodepasi " , logic cand depasesti ceva inseamna ca mai exista un subiect cu care te compari si cu care concurezi . Nu poti concura cu tine .Eul este nelimitat . Nici noi nici altii nu pot spune care sunt limitele in care ne incadram . E o falsa premiza.Logic vorbind. Cel putin pana la varsta pre-adolescenta cand gandirea abstracta incepe sa se cizeleze , copilul are nevoie de repere. Un target nu e suficient pentru ca e tot abstract dar o persoana poate fi , mai ales ca la varsta copilariei imitarea e o componenta principala de comportament si invatare . De aici si nevoia copilului de a se compara , pentru ca are nevoie de identificare si confirmare .

 

Eu cred că tocmai invers, până își formează imaginea de sine și gândirea abstractă, copilul are nevoie de încurajare și atât. Apoi se poate compara și măsura cu cine dorește. Pentru că nu e cristalizată personalitatea, iar comparațiile nu fac decât să limiteze dezvoltarea în anumite direcții. Dacă un copil ar putea fi foarte bun la ceva , se limitează doar să fie mai bun că x. Sau nu e deloc în stare să facă ceva , ca și y, atunci îi scade încrederea că ar putea fi bun la altceva... Comparațiile nu sunt corecte. De exemplu un părinte cu mai mulți copii știe instinctiv că nu e corect să facă comparații între frați, fiecare e diferit și unul (cel care e pe locul 2 la ceva) va avea de suferit. La nivelul încrederii de sine, la imagine.

Eul tocmai spui că are posibilități nelimitate, tocmai că habar nu avem de câte suntem capabili, ne+am mulțumit cu măsurile care ne-au fost oferite.

[Collins20]

Autodepasirea inseamna introspectie , introspectia e proiectia noastra la lumea inconjuratoate ,ca doar nu traim in vid . 

Editat de Collins20, 10 mai 2017 - 09:06 .

[marius]

Cred ca discutati cam despre acelasi lucru insa va agatati de forma mai mult decat de continut.

Oamenii si implicit copiii respectiv cadrele didactice sunt extrem de eterogene si de aici apare tendinta de a stabili reguli/standarde la care sau fata de care sa se alinieze toti. Asta si pentru ca la nivel social sau de micro/macro grup exista aceeasi tendinta.

Pentru ca sunt experiente diferite, cutume diferite, culturi diferite, conditii climatice, economice, politice samd diferite este putin probabil ca o anumita tendinta sa dea aceleasi rezultate/efecte sau macar apropiate, oriunde. 

Cu toate acestea nimic nu poate sa impiedice adaptarea, implementarea, incercarea oriunde ar fi urmand ca in baza rezultatelor efective obtinute sa se vada daca se schimba sau chiar se renunta dupa caz.

Insa personal consider ca este benefica deschiderea spre alte variante tocmai in ideea unui potential beneficiu atat la nivel individual cat si de grup si de ce nu de macrogrup cu un impact major pe termen medu si lung.

[viviana]

Pentru mine autodepasirea inseamna sa fii cu mintea deschisa, sa cauti informatii noi, sa explorezi ceea ce nu cunosti;  sa nu lasi orgoliul sa trieze informatiile primite; sa intelegi ca nu poti stii totul si sa vrei sa inveti; sa fii curios.

 

si din cate am citit sistemul asta finlandez asta face, asta te invata, dincolo de competitie: sa te cunosti pe tine insuti si sa stii ce iti place, sa fii constient de capacitatile cu carre esti inzestrat nu sa astepti de la terte persoane (profesor, mama, tata) sa-ti spuna ca ai fi bun in aia si aia.

[miriama]

citind aici despre acest laudat sistem finlandez, imi dau seama ca e el bun dar la ei acolo. In afara granitelor tarii sau zonei nordice, nu are nici o cautare, nici o acceptabilitate, de fapt nici nu am vazut copii finlandezi prin scolile din sistemele britanic si american prin care am umblat de-a lungul timpului.

 

Ca se invata materiile intercalate, interdisciplinar ca sa se inteleaga fenomenul in anasamblu, ok, dar cand te duci la o facultate de elita din lumea asta te intreaba si se uita cu atentie ce note ai avut la subiecte specifice: mate, fizica, chimie, istorie, etc, depinde de domeniu. Iar concurenta in ziua de azi e crancena. Trebuie sa fii bun si gata! 

 

Ia uitati-va din curiozitate la cerintele de admitere la facultatile de renume sa vedeti ce diplome accepta. Spuneti, va rog, la cate regasiti diplomele finlandeze.

 

Sa fim seriosi, noi am trait intr-o epoca ceausista care ne-a ajutat cumva sa ne scolim, mai mult sau mai putin stresati, dar acum, daca nu ai o diploma de calitate, nu prea ai multe sanse de a trai decent. Unless, daca ai vreo matusa Tamara......

[Collins20]

Da , concurenta e ceva inventat . Dar cand mergi la un examen si sunt 2000 de candidati pentru 90 de locuri , chiar e neglijabil lucrul asta ...

[marius]

Da , concurenta e ceva inventat . Dar cand mergi la un examen si sunt 2000 de candidati pentru 90 de locuri , chiar e neglijabil lucrul asta ...

 

De cand lumea si pamantul concurenta a fost motorul real al progresului umanitatii. Selectia este data de consum si consumator.