Nimic din ce se aplica in sistemul de carduri de credit in America nu e valabil pentru Germania.
Aici nemtii nu sunt familiarizati cu imprumuturile, iar cardul de credit nu este folosit decat la cumparaturile online. Chiar si asa, foarte putina lume detine un astfel de card, iar magazine sau benzinarii care sa-l accepte sunt foarte, foarte putine.
Marea majoritate a magazinelor online au optiunea platii produselor prin ordin de plata direct la banca, sau pe factura, dupa ce primesti produsul comandat acasa.
Eu am tot folosit cardul de credit ca-mi era mai comod, dar am sa incerc si eu acolo unde e posibil sa nu-l mai utilizez.
Am sa incerc si sistemul Paypal. Cred ca la asta te-ai referit cand ai spus de "card virtual generat per tranzactie". Pana acum am evitat aceasta varianta. Mi se parea o complicatie inutila.
Nu, nu la PayPal m-am referit, desii cred ca PayPal poate fii o alternativa mai sigura decat la folosirea cardului de credit la plata on line direct.
Cardul de credit e extinderea de catre banca a unei linii de creditare catre tine si are o valoare maxima, care cel putin in sistemul din US creste in functie de anumiti parametrii de la valoarea originala, sau on request. Dar in esenta banca iti zica ca pe cardul x poti face cheltuieli de pana la valoarea y si platesti dobanda z daca nu platesti in full pana la o anumita data.
Deci desi comod, nu e de loc safe sa pui datele credit card-ului pe internet pentru ca oricine va obtine access la ele, obtine access la intreaga suma de credit.
Contul meu de credit card a plecat de la suma de 1000$ pe care am fost fortata de banca sa o acopar in cash (nu aveam credit history la mutarea in US) si a crescut la 15k$ desii nu folosesc cardul pe credit. Oricine ar obtine access la cardul meu mi-ar putea pune in carca o datorie de 15k$ ceea ce nu e de ici de colo.
Banca cu care lucrez are optiunea de Shop Safe, in care daca am nevoie sa fac o tranzactie on-line, folosesc un cod de securitate si generez un card virtual caruia ii pot stabili suma maxima si numarul de tranzactii care pot fi facute de pe el. Pot genera un card care sa faca plati recurente, in fiecare luna in valoare de x, sau un card care sa faca o singura tranzactie in valoarea x.
In felul asta informatia originala despre credit card-ul meu nu sta decat la banca la care am credit card-ul. Cand banca are breach, sunt safe pentru ca primul pas pe care il fac e sa-mi anuleze cardul si sa-mi dea altul.
Nu stiu care e sistemul german din pacate. BCR-ul romanesc avea o optiune de card pentru tranzactii on-line care era oarecum similar, in sensul ca puteai sa pui pe el numai fondul necesar unei tranzactii si daca iti obtineau datele, hackerii nu aveau access la un credit line ci doar la un cont gol.
