Judoka, nu stiu daca exista psiholog sau asistent social la scoala; banuiesc ca da, insa un parinte e aproape complet absent iar celalalt... considera (in general) ca invatoarea exagereaza, are ceva cu copilul lui, sigur ceilalti au inceput primii.
amandoi baietii fac karate, si le place mult. au inceput in sept. anul trecut, 1ora/sapt., insa nu mi se pare ca antrenorul a reusit sa le insufle ceva disciplina. nu stiu, ori ca sa nu-si piarda elevii, ori ca sa fie in trend cu moda "copilul rege cu orice pret", nu le spune nimic nici cand se harjonesc la sfarsit de lectie sau cand vin o sedinta din 4 (nu e cazul nostru cu absenta, dar au colegi de grupa care fac asta)
teoretic mai fac fotbal. ii duce mama lor la un antrenament din 2-3 si sambata dimineata merg cu taica'su la meciuri. nu exceleaza caci le lipseste antrenamentul dar nici prea motivati nu-i vad. cel mare schimbase fotbalul pe gimnastica, dar dupa 4-5 antrenamente a renuntat, era prea greu. continua cu fotbalul mai mult de gura lui taica'su si ca sa-i faca lui placere
stiu ca toti copiii, fratii se ciondanesc. dar asa mereu si de ff multe ori gratuit, doar ca sa faca rau pt ca se poate... ma sperie si mai ales, ma enerveaza
Mda, delicata situatia, tot tatal ar trebui sa se implice mai mult, la sedinte sau la o discutie cu invat., chiar daca el incepe sau nu,invat vede ca parintii se implica. Incearca sa o protejezi cat mai mult pe cea mica.
Pe ai mei ii tin cat pot de mult separati,imi protejez nervii, asta pana lla toamna cand o sa aiba acelasi orar si drum spre scoala