Un urs este executat sumar lângă un zid din Sibiu după ce este fugărit de o mulțime excitată de fiorii senzațiilor tari. Cei mai isterici sunt hăitașii legii, jandarmi, polițiști, mascați, prefect (?!), care se calcă pe bombeuri unul pe altul, urlă, sporind haosul chipurile pentru protejarea populației.
După o urmărire bestială, animalul își găsește mormântul într-un ghiveci, iar lumea se strânge ca la urs să-l filmeze și să se minuneze.
Puține imagini m-au putut revolta mai tare decât cele în care un animal speriat, dezorientat este hăituit și apoi ucis „pentru că putea deveni periculos”. Lipsă de respect pentru viață, lipsă de umanitate, lipsă de empatie, de înțelegere pentru suferință? Spuneți-i cum vreți. Adăugați relatările de presă alarmiste, ale unor oameni bănuiesc tineri a căror viață tristă se scurge între cuvintele „șoc”, „panică”, „groază”, mărturiile înfiorate ale martorilor oculari care au văzut nu un pui de urs terifiat, ci o „bestie”, „o namilă de doi metri”, „un pericol pentru copiii noștri” și băgarea în seamă a organelor competente care n-au reușit tranchilizarea - și o să aveți imaginea in micro a unei țări violente și isterice, în care moartea nu face distincție între oameni și urși.
Crima de urs din Sibiu ne arată cea de-a doua constantă a vieții noastre de români, pe lângă hoția generalizată: incompetența sinistră.
Dacă pentru un urs s-au trimis detașamente întregi de competenți, cu zurgălăi în coadă, vă dați seama ce s-ar fi întâmplat dacă pe acoperișurile cu ochi ale Sibiului s-ar fi ivit un terorist? Îlpușcau? Sau înconjurau competent orașul, Transilvania, România, așteptând cuminte sprijin de la americani? Căci mulți dintre cei care s-au deplasat la fața locului, găsind fața locului umflată de spaime, s-au băgat și ei în seamă, neavând nicio competență în „gestionarea situației”. Ce naiba face un prefect la urs? Să coordoneze brigada antitero?
După manifestarea plenară a capacității instituțiilor noastre de reacție la urs, un polițist a remarcat că „nu avem cadru legal” și că nu se cunosc competențele și atribuțiile în astfel de situații. De parcă cei care scriu legi la București le-ar face ca să ordoneze haosul. Din contră, totul pare făcut pentru a menține țara asta într-un no man's land al incertitudinii, al incompetenței, al lipsei de autoritate. Iar în hățișul legilor strâmbe, apar vânătorii, care trebuie din când în când să mai „recolteze” urși. Pentru că ne-am tăiat pădurile la ras, constatăm acum că avem prea mulți urși și trebuie să-i mai rărim, altfel ni se urcă pe acoperiș.
Un urs ucis la Sibiu vă revoltă? Dar dacă v-aș spune că sute de urși sunt uciși as we speak de braconieri, în special ursoaice care sunt trofee mai valoroase, și că împușcarea urșilor poate părea șocantă pentru publicul din fața televizorului, dar ea este o realitate aproape banalizată a ultimilor ani în pădurile din România? Dar dacă v-aș aminti această cercetare care arată că 3 hectare de pădure dispar în fiecare oră în România?
PS. Cred că WWF are dreptate: se impune crearea unui Serviciu de Urgență pentru Animale Sălbatice. În alte țări, la o astfel de intervenție nu sare din bocanci armata să salveze populația: sunt suficienți doi oameni calmi și profesioniști cu un tranchilizant nediluat.
PS1. Teatrul de Copii și Tineret din Sibiu va fi luminat în roșu, în semn de protest față de uciderea ursului. Poate așa vor învăța și copiii noștri adevărul despre animalele sălbatice care ucid pui de urs.
![[:-)))]](https://comunitate.desprecopii.com/forums/public/style_emoticons/default/radtare.gif)
