De acord, la română e destul de mult subiectivism în interpretare.
Dar chiar şi aşa există o limită a subiectivismului; sunt bareme, scheme, tipare, ar trebui să existe cât de cât o coerenţă între profesori.
Când colo, uite aici caz real, acum vreo trei ani:
La faza pe municipiu X obţine aproape 100 puncte, din 120. Baremul era pe la 100 şi ceva, şanse de calificare la naţională. Face contestaţie şi ... crezi, nu crezi, ăsta-i adevărul, obţine sub 50 de puncte. Adică o depunctare de jumătate din barem !!! Sună a pedeapsă, nu alta.
La matematică "distractive" sunt salturile inexplicabile ale unora de la zero sau aproape zero la maxim pe o problemă. Sunt câteva persoane care au beneficiat de aceste salturi de mai multe ori; întâmplător bineînţeles numele lor rezonează. Cum explici tu că iniţial doi profesori i-au dat 0 sau 1, iar după două zile alţi doi profesori îl fericesc fiecare cu câte un 7 (maxim per problemă)?
Există şi reversul medaliei. Copii cu punctaj maxim, care au contestat toată lucrarea (de fraieri, căci puteau să conteste doar unele subiecte) şi s-au trezit că la problema la care iniţial au obţinut 7 puncte, după contestaţie au luat zero sau cel mult 1-2. Evident, numele lor nu spune nimic. Au cerut şi ei un pic de dreptate şi li s-a dat peste bot; cam asta se vede privind listele cu rezultate şi văzându-le feţele plouate sau înlăcrimate.
Editat de capcaunul, 24 ianuarie 2016 - 13:48 .