Am sa incep acest subiect cu povestea copiilor, poveste adus in atentia noastra de helbi. Este o poveste pe care am spus-o prima oara la subiectul dedicat Campaniei Craciunul alb DC 2015, dar mi se pare ca reprezinta un bun punct de plecare.
"Nu stiu cu ce sa incep...
Hai sa incep cu parintele, care este un preot atipic. De o sinceritate debordanta, ne-a pus la curent cu problemele copiilor. Ii lipsesc complet slugarnicia si fatarnicia pe care le-am zarit la majoritatea preotilor din jurul meu (cu notabile exceptii, foarte, foarte putine).
Ne-a dus in cateva apartamente. Sunt situate la periferia orasului Rosiori, un oras cvasi-mort din punct de vedere economic. blocurile gri si saracacioase se invecineaza cu maidanul, sau campul, sau ciulinaria (cum vreti sa il numiti). Casele in care stau copii sunt mici. Si inghesuite. Birourile pe care visam sa le trimit acolo nu-si gasesc locul, din cauza micimii spatiului disponibil. Ne-au intampinat niste copii ingrijiti si curati. Ma asteptam sa gasesc... complet opusul. Am inceput cu fetele, care erau ingrijit imbracate, curate, apartamentul lor era curatat. In ciuda lipsurilor evidente, casele sunt intretinute de copii, desi usile dulapurilor stau sa cada (pazea sa le cada in cap....) iar scaunele le lipsesc aproape cu desavarsire. Mananca cu schimbul sau stand in picioare. Aveau pe jos niste carpete incropite dintr-un fost covor mai mare. Au un televizor si bradul este deja impodobit. Il saluta foarte politicos pe parinte, iar pe noi ne privesc cu intrebari nerostite in privire. Cate ca noi or fi trecut prin fata ochilor lor, fara a mai reveni vreodata?
In dormitoarele minuscule se inghesuie cate 4 paturi metalice. Asternuturile sunt vechi de 3-4 ani si unele s-au rupt. Saltele sunt scalciate si pline de gloduri. Dar camerele sunt curate. Intr-unul din dormitoare sunt cateva cupe castigate la cine stie ce concurs. Nu am reusit sa vad pentru ce au fost obtinute.
Fetele sunt adolescente, asta inseamna ciclu menstrual...
Am salutat fetele, care au pastrat o tacere stranie cat am stat acolo. Am pornit spre apartamentul baietilor. Fiind adolescenti, stau separati.
Ei, bine, problema la ba ieti este ca debaraua in care isi tin incaltarile este exact langa usa. Si miroase ca orice vestiar folosit de sportivi...
Dincolo de asta casa e si ea, curata. Baietii sunt mai galagiosi, mai volubili, ne saluta pe fuga si apoi se concentreaza asupra parintelui, care ii intreaba pe fiecare de noutati. Ii stie pe toti pe nume. Un baiat mic, impachetat si destul de cocosel se lauda cu rezultatele de la sala. Face box. Parintele le spune ca noi am vrea sa le aducem cate ceva. Jocuri, vor ei, Remi, sah, o minge de fotbal zic ei visatori, si ne zambesc frumos.
Aceleasi probleme ca la fete, bucataria mica, masa fara scaune, cateva portii de mancare incepute (i-am deranjat de la masa), alti baieti (cei care nu au scaune) isi asteapta randul.
Caloriferul de la baie e ruginit iar usile dulapurilor abia-abia se mai tin. Dar hainutele sunt ordonate in dulapuri, unul din baieti le deschide pentru noi.
Aceleasi saltele scalciate, asternuturi peticite sau rupte. Nu stiu unde-si tin obiectele de igiena personala, nu am vazut in baie perii sau paste de dinti, sapunuri sau sampoane, prosoape. Dar se vede pe copii ca le folosesc, nu au parul slinos, nu miros urat, nu au urme de murdarie, din contra.
Ne luam la revedere si de la ei, ne saluta mai viguros decat fetele, iar cu parintele se imbratiseaza si se inghiontesc "barbateste"...
Impletim cu voce tare la ganduri pe drumul de intoarcere, pana cand ne intalnim cu un baietel de vreo 7 anisori... Ion. Cu un ghiozdanoi in spate, vine de la scoala. Curat si ingrijit imbracat, incat eu, una, probabil cu mintea plina de prejudecati despre copii institutionalizati, nu as fi crezut in veci ca e un astfel de copil. Il saluta calduros pe parinte. Ce spun eu calduros? Sora-sa care e in casa il ia in brate si nu s emai dezlipeste de el. Vasi o cheama. Sunt 4 frati si pentru ca sunt inca mici, locuiesc impreuna. O fetita blonda cu niste ochi maaaari albastri incearca sa capete si ea putin din parinte, dar ti-ai gasit! Vasi l-a acaparat cu totul. Vasi e asa frumoasa, are parul lung ca al fetitei mele, si o privire care a magnetizat-o pe a mea, in asa fel incat am fost aproape incapabila sa ma mai uit in jur... Fratele ei ii povesteste parintelui ca i-a scris in scrisoare mosului despre ce si-ar dori, avea o lista lunga cat o zi de post...
Cu greu ne-am despartit de cei mici. "Si cei mari au inceput la fel, au fost la fel de mici cand au intrat in sistem" ne spune parintele, vazand cat de greu ne-am desprins de copii.
Impresionata fiind de fratii mici ce se agatau de parinte, viviana a dorit sa cumpere celor 7-8 copii din acel apartament banane si ciocolata. Parintele a spus "NU. Ori pentru toti cei 64 ori pentru niciunul. Vorbesc intre ei, afla si sufera. Cei care nu primesc sufera." Pentru el sunt toti la fel. (Azi am mai invatat o lectie, mi-a spus ea, rememorand evenimentele zilei...)
Ne-am intors la "parohie". Parintele ne-a prezentat Biserica copiilor. E ca o biserica de jucarie. Mica, asa ca si enoriasii ei. Simpla. Smerita.
Problemele copiilor institutionalizati sunt foarte mari pentru ca regulile care ii limiteaza sunt omniprezente. Nu pot primi haine second hand fara aviz SANEPID. Nu pot primi jucarii second hand fara aviz SANEPID. Ceea ce ne limiteaza noua mult optiunile. Am sa caut sa vad ce inseamna acest aviz SANEPID si care ar fi demersurile care trebuie facute, pentru a incerca macar sa fim in regula din punct de vedere legal.
Copiii nu prea pot fi transportati (cum visam eu) la stomatolog in Bucuresti, pentru ca nu pot fi incredintati unor persoane din afara sistemului, iar daca supraveghetorii ar merge impreuna cu ei, ar ramane copii de acasa fara supraveghere.
Nu pot fi luati si dusi la un spectacol, de exemplu, trebuie adus spectacolul la ei.
Parintele ne-a mai povestit ca exista un apartament cu destinatia de magazie unde tot ce intra, intra cu proces verbal, la fel si tot ce iese.
Copiii mai primesc alimente donate, cu termenul de expirare aproape (ideea asta ne incoltise si noua in minte).
Ce putem face, totusi pentru ei?
Pai in primul rand parintele ne-a rugat sa nu facem discriminari, ce luam pentru unul sa luam pentru toti.
Copiii sanatosi institutionalizati sunt in numar de 65. La acestia se adauga tot pe atatia (cel putin) copii cu deficiente.
Mai sunt copiii asistati social, care provin din familii cu venituri intre 0 si 100 de lei pe luna.
Daca ar fi sa ne concentram pe cei 65 de copii, lor le-ar trebui asa: (incerc o lista in nici un caz exhaustiva)
- Saltele de pat;
- Perne;
- Paturi / pilote;
- Scaune;
- Mese; (Posibil mese pliante cu scaune, care sa se desfaca atunci cand sunt folosite, dar care sa nu ocupe prea mult loc atunci cand nu sunt folosite)
- Dulapuri;
- Farfurii;
- Tacamuri;
- Oale, cratite, etc...
- Aspiratoare;
______________
- Detergent de rufe;
- Gel de dus;
- Sampon;
- Deodorante;
- Absorbante igienice pentru fete;
- Hartie igienica;
______________
- Jocuri de Remi;
- Jocuri de sah / table;
- Mingi (fotbal, voley, etc.)
- Carti de joc;
______________
- Banane;
- Mandarine;
- Kiwi;
- Alte dulciuri;
_____________
Parintele a sfarsit prin a ne invita la Biserica copiilor, sa stam la slujba si, de ce nu, sa ne jucam dupa aceea cu copiii.
Cam atat despre vizita de azi. Va rog, daca aveti orice nelamuriri sau idei, va stau la dispozitie!
Pentru inceput ne-am orientat, daca doresc si donatorii, (si va rog sa va exprimati opiniile in legatura cu asta) la hartie igienica, absorbante, detergent, sampon si fructe.
Cautam surse pentru lucrurile mai grele."
Alte nevoi s-au evidentiat ulterior: aceea a unui apartament "zona tampon" in care acei copii care implinesc 18 ani si sunt obligati sa paraseasca "sistemul" sa poata locui temporar, pana cand isi rezolva problema unui loc de munca si a unui alt domiciliu, si, de asemenea, aceea a unor cursuri de pregatire pentru anumite meserii cautate, care sa le ofere posibilitatea sa se califice, deschizandu-le oportunitati mai variate.
Intre timp s-a lamurit si ca avizul SANEPID nu e de la SANEPID, ci de la spalatorie.
Copiii au primit de Craciun acele lucruri pe care le-am bold-uit mai sus. Si in plus cate un obiect vestimentar. Au mai primit balsam de rufe, si produse de curatat (dezinfectant de toaleta, detergent universal, detergent de vase), si jocuri Monopoly. Jocurile au fost cate unul pentru fiecare apartament.
Ne-au mai rugat de:
1. Scaune;
2. Monopoly cu carduri
3. Scrabble;
4. Cutite de bucatarie (mari)
5. Scaune - cat mai rezistente, cate 6 per apartament;
6. Monopoly cu tari;
7. Perne 50 x 70;
8. Masa de calcat;
9. Minge handbal;
In plus fata de acesti copii mai sunt 41 de baieti de la scoala ajutatoare pentru care, din pacate, nu am reusit nimic in cadrul campaniei de Craciun, si 3 mame cu 11 copii in centrum "Mama si copilul", destinat victimelor violentei conjugale, la care am reusit sa ajungem.
Aceste cifre variaza in timp, dar sunt bune ca sa ne facem o idee despre ce nevoi ar fi acolo.
Voi reveni in urmatoarele mesaje cu conturile pentru donatii. (La fel a inceput si Craciunul Alb... )
Sper sa primesc si tabelul cu zilele de nastere.
Cam asta ar fi... Am uitat ceva?
Editat de BlackCat4evR, 29 decembrie 2015 - 12:39 .