65 raspunsuri la acest subiect

[Pepco]

Eu am fost cuprinsa de o senzatie de greata-voma, sincer.

 

https://www.youtube....h?v=EkyUZJDGvMY

 

[Jullia]

Stiu de multa vreme de papusile Reborn, stiu si cateva colectionare din Romania de asemenea papusi, sunt foarte scumpe!! chiar si pe piata second hand, cel putin 100 euro una.

 

Mai stiu ca unii psihologi recomanda o asemenea papusa, in scop terapeutic, persoanelor care au suferit mari traume emotionale, in urma pierderii unei sarcini sau a unui copil, ori moartea cuiva drag. E un inlocuitor, un preluator de emotii, care trebuie sa iasa afara din persoana marcata.

 

Pe termen lung nu e recomandat sa 'ai grija' de bebelusi din astia, pentru ca ...te duci cu capul :)), adica trebuie totusi sa iti canalizezi sentimentele si emotiile, legaturile spre persoane reale.

 

Si mie mi se par putin creepy si papusile, si ideea in sine, desi... Cand am trecut prin experienta pierderii unei sarcini destul de inaintate, m-a ajutat foarte mult prezenta copiilor mei, desi chiar si asa cand vedeam un bebe pe strada, tot ma umfla plansul. Probabil ca in alt context, daca as fi fost la prima sarcina, un bebelus Reborn ar fi fost o varianta pe care as fi luat-o in considerare - ma bucur totusi ca nu a fost cazul!

[Pepco]

Pai vezi ca femeia din video avea deja vreo 4-5-6, Doamne fereste. Si vezi ce zice sotul ei - vorbesc in germana.

 

Toate au nume, trusouri, landouri... Una era mai albastra, si cica "I was afraid he was not going to make it".

Editat de Pepco, 03 octombrie 2015 - 22:11 .

[mianda]

Da, si eu stiam de ceva timp de aceste papusi. Documentarul mi s-a parut chiar interesant.

Nu putem stabili noi care este "normalul" fiecaruia.

Atata timp cat aceste papusi ii ajuta si atata timp cat prin comportamentul lor nu fac rau nimanui, de ce nu?

[Jullia]

Pepco, nu stiu ce sa zic. Tipa de 56 ani, cu cele patru papusi, a spus ca la nunta s-a imbolnavit de la unul din porumbeii pe care i-a apropiat de gura, dupa care a dezvoltat o boala a metabolismului - un cuplu fara copii, asa de zguduit inca de la nunta, probabil ca si-au canalizat afectiunea asupra papusilor si, in lipsa unui copil real... Poti sa-i judeci?  Cand esti ranit fizic, vezi cu ochii cum progreseaza vindecarea si mergi la sigur, dar cand esti zguduit sufleteste, Dumnezeu cu mila... Toti suntem putin luati, vorba cantecului.

[Cristina_C]

Mie mi se pare ca te cam duci si pe termen scurt, adica pierzi contactul cu lumea reala si te si expui , ca doar nu stai numai in casa cu reborn-ul, il scoti la plimbare in parc, primesti musafiri, te intalnesti intamplator cu cunoscuti, mergi cu el in vizite. Ar trebui ca toti sa te inteleaga si sa intre cumva in jocul tau. Altfel, risti sa pari ciudat. Ma gandeam cum ar fi ca in parc un copil adevarat sa-l vada pe reborn, sa creada ca-i copil ca si el si sa vrea sa se joace impreuna, sau o alta mama sa vrea sa socializati. Totusi, daca unii psihologi recomanda asta, e ok. Probabil tot ei le semnaleaza parintilor cand este momentul sa renunte la papusi, odata rezolvata problema (daca este rezolvata). Intrebarea este daca nu le va fi greu sa renunte! Si ce se va intampla dupa, de unde apar dintr-odata persoanele reale? Sunt curioasa daca, intr-un final,  parintii sunt sfatuiti sa incerce sa aiba un copil sau sa adopte.

 

Pe termen lung nu e recomandat sa 'ai grija' de bebelusi din astia, pentru ca ...te duci cu capul :)), adica trebuie totusi sa iti canalizezi sentimentele si emotiile, legaturile spre persoane reale.

 

 

Editat de Cristina_C, 04 octombrie 2015 - 11:29 .

[Jullia]

Dupa orice trauma sau soc emotional, este o etapa de negare, cand pur si simplu nu vrei sa recunosti ca ti se intampla tie lucrurile astea! Cu ajutorul potrivit, un psihic tare sau oameni empatici in jur, accepti realitatea incet-incet si te vindeci, pas cu pas, cu trecerea timpului.

Unii se complac in diferite faze, se blocheaza pe drum, nu reactionam toti la fel, nici stimulii si traumele nu-s identice, si chiar de-ar fi, tot diferit reactionam.

Unii se apuca de fumat, altii de baut, cativa se refuleaza in ingrijirea unor papusi din astea....cu ce sunt mai de condamnat ultimii sau de aratat cu degetul mai mult decat cei din prima sau a doua categorie?

 

Povestea o mamica de pe forum ( Mihaela_s, parca, dar nu sunt 100% sigura) ca in unele scoli se apeleaza la papusi cat mai realiste, care plang, rad, vorbesc, fac pipi-caca, pentru a-i responsabiliza pe tineri in ceea ce priveste relatii sexuale premature si sexul neprotejat, copiii find consecinta cea mai probabila a acestui lucru. Adolescentii primesc cate o papusa, de care sa aiba grija non-stop pentru weekend sau o perioada limitata de timp, sunt monitorizati etc, si sunt convinsa ca, dupa ce te plimbi peste tot cu papusa dupa tine, nu in sac, nici in portbagajul masinii!!, ci in brate sau in baby carrier, aratand  atat de real, te gandesti de doua ori cand se iveste ocazia unei distractii libertine si neprotejate.

[Letitia1]

Mie mi se pare ca te cam duci si pe termen scurt, adica pierzi contactul cu lumea reala si te si expui , ca doar nu stai numai in casa cu reborn-ul, il scoti la plimbare in parc, primesti musafiri, te intalnesti intamplator cu cunoscuti, mergi cu el in vizite. Ar trebui ca toti sa te inteleaga si sa intre cumva in jocul tau. Altfel, risti sa pari ciudat. Ma gandeam cum ar fi ca in parc un copil adevarat sa-l vada pe reborn, sa creada ca-i copil ca si el si sa vrea sa se joace impreuna, sau o alta mama sa vrea sa socializati. Totusi, daca unii psihologi recomanda asta, e ok. Probabil tot ei le semnaleaza parintilor cand este momentul sa renunte la papusi, odata rezolvata problema (daca este rezolvata). Intrebarea este daca nu le va fi greu sa renunte! Si ce se va intampla dupa, de unde apar dintr-odata persoanele reale? Sunt curioasa daca, intr-un final,  parintii sunt sfatuiti sa incerce sa aiba un copil sau sa adopte.

A vazut un documentar pe tema asta si toate posesoarele de papusi erau femei trecute de 50 de ani, deci nu se punea problema sa apara un copil adevarat vreodata. 

 

Si la noi se folosesc papusi pentru a arata adolescentilor cit de greu e cu un copil, dar nu sint sigura ca sint paupusi reborn neaparat.

[Pepco]

Pai, daca ati urmarit filmuletul, una dintre creatoare spune ca au primit si cereri de genul "fa-mi un prematur" sau "fa-mi un copil cu tuburi in el". Cum naiba i-ar ajuta asa ceva pe cei cu trauma, nu-mi pot imagina.

 

Si protagonista fusese sfatuita de o prietena psiholog (sau psihiatru?) sa apeleze la papusi. Dar cat sa apelezi, frate, ca deja o cumpara pe a 4-a sau a 5-a.

 

Si spusele barbatului ma fac sa cred ca ei s-au desprins de mult de realitate. Adica "o papusa nu va face X, Y, Z lucruri reprobabile" (nu va consuma droguri, nu va deveni infractor si ce mai zicea el acolo). Asa, si? Ma intreb, cu gandirea asta, daca sotia nu ar fi fost bolnava, ar fi avut, totusi, copii naturali? Parca se indoia de capacitatea lui de a-si educa in mod responsabil copilul natural.

[Jullia]

Pai nu e asa ciudat sa comanzi un reborn prematur sau cu tuburi in el, daca ai avut tu personal o trauma de genul asta si nu ai inchis-o cum trebuie, adica nu simti ca ai depasit momentul. Poate ajuta sa infrunti situatia respectiva, prin intermediul unei papusi.

 Sunt parinti carora le mor copiii, prematuri sau newborns, si nu au parte de momentul acela de grieving, sa iti tii bebele in brate, sa il plangi, sa iti iei ramas bun de la el... Si lucrurile se depasesc, doar prin trecerea timpului,nu se rezolva emotional, nu se vindeca. Din perspectiva asta, nu m-ar mira sa citesc ca motivatia cuiva de a avea un reborn e de a avea un closure fata de o sarcina pierduta sau de decesul unui nou-nascut.

  Femeia asta din documentar dezvaluie mai multe detalii despre ea, treptat, ba ca nu avea pe nimeni in afara de sotul ei, ba ca a avut o copilarie nefericita, ca simte ca a murit si a renascut, ca pasarea Phoenix...si culmea ca atunci cand isi prezinta papusile, le face ca si cand ar fi proiectii ale fiintei ei : ba copilul care plange mult,ba cel inocent sau puternic si nervoas, mereu spune ca se regaseste in ele, ca si cand copilul interior are sansa sa fie acceptat, mangaiat asa cum e, iar ea isi ofera dragostea asta, prin intermediul papusilor alora. Recunoaste si ca ar fi vrut sa aiba copii, dar nu s-a putut, din cauza bolii. Mai dus mi se pare sotul ei, care se simte usurat cu lipsa de responsabilitate fata de cresterea copiilor.

 

Nu vreau sa caut scuze oamenilor astora, spun doar ca le intrezaresc dorinta de a depasi niste traume si episoade nefericite din viata, de aceea evit sa le condamn aparenta nebunie. Femeia realizeaza ca nu sunt copii reali, dar ca se complace in jocul asta, cu canalizarea sentimentelor fata de copiii reborn in care se regaseste, pentru ca asta o face fericita, desi multi o judeca, ii cauta scuze sau nu o gasesc chiar normala.

 

Nu sunt prea de acord cu dictonul ala ' vrei sa fii normal sau fericit?', dar asta e deja alta discutie. :)

Editat de Jullia, 04 octombrie 2015 - 16:31 .