Ma intreb daca va exista vreodata o zi, una care va vrea ea sa fie, in care sau din care sa nu raman cu o amintire. Desigur mintea mea este foarte parsiva, are obiceiul de a uita. Unii zic ca a uita este o binecuvantare si daca nu am uita capul nostru a exploda sau in cel mai bun caz ar lua-o razna. Cred ca au dreptate altfel de ce oare am face atatea poze, atatea clipuri video, de ce ar mai exista Facebook sau forumuri si uite, de ce as mai scrie eu?
Poate din aceleasi motive, poate sa fac misto de doamna mintea mea cea batrana, sa-i bat pumn peste pumn si sa-i zic sarcastic :
– Sic! Sic! Ti-am facut-o!
asemeni unui copil nazdravan mult prea satisfacut pentru a nu-si etala victoria fata de un baiat mai mare si mai puternic decat el.
Oricare ar fi raspunsul, acum tocmai zambesc, stergandu-mi coltul gurii cu dosul palmei in timp ce savurez primul pancake facut de Daria supervizata de Ioana.
” Tati? Vrei un pancake?”
” Da, categoric da!”
Si aceasta intrebare s-a insurubat in mintea si sufletul meu de tata in asa mod incat prima inghititura nu a fost de pancake ci mai degraba de emotia ce a facut sufletul sa imi urce in gat.
![[il]](https://comunitate.desprecopii.com/forums/public/style_emoticons/default/inlove.gif)
