10 raspunsuri la acest subiect

[crisseis]

    M-a lovit dor crunt de poezii frumoase! Stiu ca le-aveti pregatite, in suflet, pe undeva...Haideti sa ne bucuram impreuna!

 

   Dau startul!

 

Dreptul la timp- Nichita Stanescu

Tu ai un fel de paradis al tau
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se misca dintr-un brat
si cateva frunze iti cad inainte.
Cu ovalul fetei se sta inclinat
spre o lumina venind dintr-o parte
cu mult galben în ea si multa lene,
cu trambuline pentru saritorii în moarte.
Tu ai un fel al tau senin
De-a ridica orasele ca norii,
si de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov si rece
si harta serii fără margini,
si-abia mai pot ramane-n viata
mai respirand, cu ochii lungi, imagini.

 

[andaghe]

Asa e mama si a fost bunica
Asa suntem femei lânga femei
Parem nimic si nu-nsemnam nimica
Doar niste “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenti, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai talpi si ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Si-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic maret, nimic impunator.
Schimbându-si dupa ei si drum si nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâtia pasi ce au facut prin casa
Si pentru care plata nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa
Ar fi ajuns si dincolo de cer.

Ei fac ce fac si tot ce fac se vede
Ba strica mult si ele-ndreapta tot
Si de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbatrânesc si nu mai pot.

Asa e mama si a fost bunica
Si ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica, 
Decât curat si uneori copii.

Suntem veriga firului de ata
În fiecare lant facut din doi
Ce greu cu noi femeile în viata
Dar e si imposibil fara noi… 

 

Adrian Paunescu, Cantec femeiesc

 

[crisseis]

Sigur aveti poezii preferate! Vreau sa le aflu!

[ana37]

http://www.romanianv.../fatasosete.php

[crisseis]

L-am reascultat de curand pe Florian Pittis:

 

 

 

Sunt tanar, Doamna- Mircea Dinescu

 

Sunt tânar, Doamna, vinul ma stie pe de rost
si ochiul sclav îmi cara fecioarele prin sânge,
cum as putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înfloreste si doar uitarea plânge.

Sunt tânar, Doamna, lucruri am asezat destul
ca sa pricep caderea din somn spre echilibru,
dar bulgari de lumina dac-as mânca, satul
nu m-as încape în pielea mea de tigru.

Sunt tânar, Doamna, tânar cu spatele frumos
si vreau drept hrana lapte din sfârcuri de cometa,
sa-mi creasca ceru-n suflet si stelele în os
si sa dezmint zapada pierdut în pirueta.

Sunt tânar, Doamna, înca aripile ma tin
chiar de ating pamântul pe-aproape cu genunchii,
aceasta putrezire ma-mbata ca un vin
caci simt curgând prin dânsa bunicile si unchii.

Sunt tânar, Doamna, tânar, de-aceea nu te cred,
oricât mi-ai spune, timpul nu-si ascute gheara
desi arcasii cetii spre mine îsi reped
sagetile vestirii, sunt tânar. Buna seara!

[crisseis]

Rog administratorii sa inchida acest subiect.

[andaghe]

:(

[redactor]

cris, tocmai ma gandeam sa iti spun ca acest nume de topic mi-a ramas in minte. Am ajuns de cateva zile in casa parintilor mei si am inceput sa caut printre cartile de poezii. Si tocmai voi scrie una pe care am gasit-o.

Sunt unele lucruri care ne raman in gand si revenim la ele...

nu trebuie inchis acest topic pentru ca avem nevoie de el,

[crisseis]

  Eu mi-am dorit sa citesc aici poeziile voastre de suflet sau pe cele care v-au emotionat.   Si asta pentru ca sunt atatea poezii frumoase si uneori nu le descoperim, nu stim unde sa le cautam sau timpul este insuficient!

  Iar aici e un loc unde ne putem bucura impreuna de versuri pretioase.

[andaghe]

Scuzati blocajul pe o singura nisa, este temporar :)

 

 

Iertările 

tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntâmplă
că ochii mei sunt când senini când verzi
că port ninsori sau port noroi pe tâmplă
ai să mă ierţi altfel ai să mă pierzi

văd lumea prin lunete măritoare
şi vad grădini cu arme mari de foc
sub mâna mea deja planeta moare
şi în urechi am continentul rock

ai să ma ierţi că sunt labilitate
că trec peste extreme fulgerând
ai să mă ierţi preablânda mea de toate
eu sunt nemuritorul tău de rând

ai să ma ierţi că nu pot fără tine
şi dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi
mie pierzându-te-mi va fi mai bine
eu tristul cel mai liber dintre toţi

şi cum se-ntâmplă moartea să le spele
pe toate-nobilându-le fictiv
ai să te-apleci deasupra morţii mele
şi tot ai să mă ierţi definitiv

ai să mă ierţi în fiecare noapte
şi-am să te mint în fiecare zi
şi cât putea-va sufletul să rabde
cu cât îţi voi greşi te voi iubi