Ma bate gândul sa ma mut in România pt un an cu copiii (11, 9, 5 si 2 ani). MA gândesc din ce in Ce mai mult la asta, dar sunt prietene care îmi spun ca e tampenie.
Situatia copiilor e următoarea:
John, 11 ani, este super dotat. Vorbește fluent românește, scrie si citește chineza, studiază la nivel de liceu in engleză. In 2016, la 12 ani va începe liceul (in engleză). Mi se pare ultima ocazie anul acesta sa trăiască un an in România. As vrea sa il dau la școala deschisă de preotul la care mergeam eu încă din liceu. As vrea sa învețe si mai bine românește si sa fie implicat in activități ortodoxe (aici nu are parte, este foarte implicat la biserica catolica).
Jodie (9 ani) are un stil de învățare diferit, in ritmul ei, ce ii place învață rapid si face proiecte întregi, pe când ce nu o interesează sta ore in șir la ceva ce alt copil ar face in 10 minute. Este foarte creativa si atletica. Vorbește românește stricat, dar înțelege foarte bine. As vrea sa o dau la o școala Waldorf si sa facă balet, gimnastica si înot de performanța (nu are ocazia aici).
Jane (5 ani) poate ar merge la o grădinița jumătate de zi si Jeff (3 ani la vara) va sta acasă cu mine.
Parintii mei sunt in București. Au locuit aici timp de 10 ani, momentan iau si ei o pauza in România nu se știe încă dacă va fi una scurta sau mai de durata.
Sotul meu ar rămâne sa lucreze aici (el este american, are un job extrem de bun aici si nu vorbește românește deci nu are mari șanse sa lucreze in România, plus ca nu vreau in nici un caz sa rămânem acolo, deci nu merita sa își lase jobul). Copiii mari ar merge in România in Septembrie, eu cu cei mici am merge la jumătatea lui Octombrie. Apoi am veni toți înapoi in Shanghai o luna in Decembrie. Apoi ar veni soțul 2 saptamâni in Martie de zilele celor 3 copii mari, apoi eu si cei mici ne-am întoarce in mai si copiii mari in Iunie.
Are cineva vreun sfat? E bine? E rău? De ce?
Va mulțumesc!