28 raspunsuri la acest subiect

[Admin]

Cum adica numai daca este de bine :) Evident ca este un risc sa aflati ca e de rau.

Hai sa va dau un exemplu mai simplu si apoi o sa revin la acesta mai complex:

 

In multe pachete de asigurare privata mai scumpe (si din cate stiu eu in majoritatea pachetelor de asigurare privata din America) ai inclusa o suma de 600-1000USD pentru investigatii proactive. De exemplu, ai un CT Scan (cred ca in Romania se numeste RMN) gratis pe an. Vorba vine gratis ca tu platesti asigurarea cu varf si indesat. Dar sa revenim: un CT total poate sa-ti gaseasca tumori (maligne sau benigne) dar le gaseste! Multa lume, refuza efectiv sa faca acest test - care pentru ei este gratuit-  de frica ca afla o veste proasta!

 

Este evident ca daca ai un diagnistic prost, iti intra un MORCOV foarte mare (in partea dorsala) si te afecteaza psihic.

 

Revenind la subiectul actual si eu sunt de principiu ca mai bine sa sti decat sa te surprinda boala. Ai timp sa-ti aranjezi viata, sa planifici ce ai de facut, sa te bucuri de fiecare secunda si de cei dragi.

 

Va mai aduceti aminte de filmul Meet Joe Black? in care Brad Pit (in rolul unui diavol cu fata umana) il informeaza pe Antony Hopkins ca mai are putin de trait. Cred ca acel film atinge oarecum aceasta dilema.

 

Daca cineva v-ar spune ca mai aveti exact 1000 de zile de trait, probabil ca este foarte dureros si fiecare secunda care se scurge este dureroasa. Dar cred sincer ca dupa ce treci de socul initial, te bucuri de viata mai mult decat cei ignoranti.

 

Ma rog.... este o dilema mare si de aceea am deschis acest topic. Traiesc cu impresia ca in general femeile sunt mai puternice decat barbatii si ca in general femeile doresc sa stie!

[Admin]

Evident ca exista si discutia care a mai fost pe forum: manipulare genetica la fertilizare pentru o "reteta" genetica perfecta, si care garanteaza un viitor mai sanatos copilului.

 

Stiu, aici este discutia etica si faptul ca te joci dea Doamne, Doamne, dar va spun cu mana pe inima - si sunt un om misctic cu fica de Dumnezeu - ca as fi acceptat o astfel de manipulare pentru copilul meu daca exista ocazia.....

Dar ma rog, aceasta este o alta discutie si nu vreau sa deviem prea tare de la subiectul principal.

[buflea]

Nu, nu ...nu te bucuri. Nu incetezi sa speri, nu incetezi sa te agati de orice ca sa prelungesti finalul.

Tatal meu a fost diagnosticat cu cancer de prostata in 2004. Neoperabil ...
A facut insa tratament hormonal la care a reacționat foarte bine, timp de ...10 ani.
10 ani e mult intr-un diagnostic de cancer neoperabil.
An de an, analiza care masura evolutia bolii crestea chiar daca el lua tratament. A trait ultimii 5 ani intr-o depresie cronica, ameliorata din cand in cand de speranta. A studiat tot netul, a stiut exact ca nu mai exista tratament ...da, si-a pus lucrurile in ordine, dar cand tumoarea i-a spart peretele vezicii si a inceput spirala in jos, nimic nu l-a ajutat emotional. A murit speriat de moarte, panicat de durere, neimpacat cu ce i se intampla ...desi, a avut 10 ani sa se resemneze.

Nu, nu ne saturam niciodata de viata, chiar daca uneori spunem ca e insuportabila.

[Admin]

Buflea: ne-ai dat un exemplu foarte emotional si emotionant. Ce sa spun, in fata unei astfel de experiente (exemplu) cred ca este greu sa combati. Ma ascund in papusoi.

 

Dar revenind la exeplul cu analiza genetica, cred ca acesta este un caz mai special. Pentru ca are o valoare procentuala. Chiar daca ti se spune ca in baza analizei genetice ai 70% sanse de cancer de tip X, traiesti cu speranta ca te incadrezi in cei 30% si incepi sa-ti iei masuri (ca Angelina). Cand esti deja diagnosticat, lucrurile sunt mult mai sensibile...

[XIO]

Buflea, cam 10 ani e supravietuirea la cancerul de prostata inoperabil. E unul dintre cele cu speranta de viata cea mai mare chiar si fara tratament. De multe ori la pers de 80 de ani diagnosticate cu cancer de prostata nici nu s erecomanda tratamentul, tocmi din cauza ca de obicei nu acesta e motivul decesului.

 

 

da, eu as vrea sa aflu.

 

 

admin, CT-ul inseamna o grama de raze pe care le primeste organismul si se face doar cand exista o indicatie. In nici un caz o data pe an de control.

[kariguld]

eu nu as vrea sa stiu. 

[andacos]

Hmmm, delicata intrebarea. As vrea sa stiu dar as vrea sa stiu doar eu. Dar ma tem ca in momentul in care astfel de teste vor fi extrem de comune ... si altii vor sti care sunt sansele mele sa fac cine stie ce boala. Si la altii ma refer la firmele de asigurari care sigur vor fi interesate sa stie inainte de a face asigurari de sanatate si de viata cam care le sunt riscurile. SI ma mai refer si la societatile farma si medicale, care poate imi vor propune diverse tratamente revolutionare sau sa fac parte din cine stie ce loturi experimentale pentru diverse....

Nu stiu cat de pregatiti sunt oamenii, etic vorbind pentru a gestiona predictii destul de clare despre viitorul lor.

Aaaa...tu te gindesti la ceva implicatii financiare sua la familie cind spui ca "doar eu as vrea sa stiu"?

 

Da,in principiu as vrea sa stiu.

[Fleurdelise]

Nici eu nu vreau sa stiu. Viata asta e o taina careia nu ii putem controla inceputul si greu de tot, sfarsitul.

Apar si probleme etice pe care Ralcat le-a sesizat foarte bine.

Nu pot decat sa fac tot ce imi sta in putere sa fiu cat mai sanatoasa, mai departe, ce nu depinde de mine, asta e.

Sunt adepta sfatului celebru: invata sa accepti ceea ce nu poti controla.

Potentii lumii asteia au impresia ca isi pot prelungi, ipotetic, viata, taind, eliminand organe, luptandu-se cu propriile gene. Eu cred ca e o iluzie.

[buflea]

Buflea: ne-ai dat un exemplu foarte emotional si emotionant. Ce sa spun, in fata unei astfel de experiente (exemplu) cred ca este greu sa combati. Ma ascund in papusoi.

Dar revenind la exeplul cu analiza genetica, cred ca acesta este un caz mai special. Pentru ca are o valoare procentuala. Chiar daca ti se spune ca in baza analizei genetice ai 70% sanse de cancer de tip X, traiesti cu speranta ca te incadrezi in cei 30% si incepi sa-ti iei masuri (ca Angelina). Cand esti deja diagnosticat, lucrurile sunt mult mai sensibile...

Da, da ...ai dreptate. Daca stii ce riscuri ai, poti preveni. Daca esti deja diagnosticat, nu poti decat sa tratezi, atata timp cat exista tratament si organismul reactioneaza bine la el.

[carmen2alice]

Neata,

 

Eu am avut o verisoara primara care la 48 de ani a murit de cancer la san. Baiatul ei tocmai intrase la liceu. Acum nepotul meu are deja vreo 28 de ani - deci a trecut destul de mult timp de cand a ramas fara mama. Eu aveam cam 16 ani cand s-a intamplat. M-a marcat desztul de mult, chiar daca ea locuind in alt oras si fiind cu mult mai mare decat mine nu prea am avut tangente.

 

Acum 1 an si 6 luni am nascut doi baieti gemeni si de ceva timp ma tot batea gandul sa-mi fac o ecografie la sani (am doar 30 de ani si nu pot sa fac mamografie deocamdata). Luni am fost la un  medic, mi-a facut ecografie si in pachetul promotional era inclus si un marker pentru depistarea cancerului de san. Acum tocmai am aflat rezultat si  se pare ca e ok, e in limite normale.

 

Deci, da, eu asa vrea sa stiu dinainte.

 

Si copiilor le-am facut un screening neonatologic la putin timp dupa nastere pentru vreo 70 de afectiuni care ar putea sa apara. Am dat vreo 300 ron/copil, cred.