Nu ma astept sa scap de griji dupa ce nasc, dar ma gandesc ca totusi imi revin si ma pot misca. M-am saturat sa stau ca o pleosnita. Nu ma pot misca, ca-mi creste tensiunea, ma ia cu calduri, nu mai pot respira, am palpitatii, ma doare burta, am nevoie de macara sa ma ridic si-mi fac oricum griji la cea mai mica durere sau ca mi se pare ca nu misca bebe indeajuns...Sunt ca un catelus care asteapta sa fie scos afara ca singura n-am curaj. Ma felicit de cate ori merg la baie noaptea si reusesc sa ma intorc tot pe doua picioare in pat (nu ma ia ameteala). Am tehnici noi de apucat hartii de pe jos cu degetele de la picioare, sosete port doar daca-mi pune sotul in picioare...Ma uit neputincioasa la casa care arata ca o cocina iar toaleta publica e probabil mai curata decat a mea. Am crize de nervi si plang ca un copil mic si nu ma sfiiesc sa dau peste nas fara sa ma gandesc daca ranesc...Si mai sunt multe de insirat... Bonus: N-am avut greturi dar nici pofte multe, multumesc lui Dumnezeu ca altfel as fi luat-o razna avand in vedere ca trebuie sa tin regim si pentru diabet gestational si sa mananc fara sare....
Intr-adevar, trimestrul trei, mai exact lunile 8 si 9 sunt cele mai grele.
Si am auzit ca urmeaza si perioada de dupa nastere 0-3 luni care se numeste trimestrul 4 si e si mai naspa ca 3.....Mult noroc si rabdare si sanatate...si mai ales soti si prieteni/prietene bune si intelegatoare