61 raspunsuri la acest subiect

[Adriana mica]

Am cautat un topic mai vechi pe aceasta tema, insa nu am gasit.

 

Pe scurt: cand era mic, copilului ii placeau enorm cartile. II citeam foarte mult, uneori din carti care (cel putin teoretic) ar fi fost mai potrivite la varste mai mari, in versiuni prescurtate sau adaptate (pt ca ii placeau, pt ca le intelegea mesajul).

 

Acum (8 ani si jumatate) a inceput seria lecturilor recomandate de la scoala. Unele dintre ele sunt lungi (150 de pagini) si au o exprimare destul de greoaie. Copilul se straduieste, nu refuza din prima. Insa este evident ca nu ii face placere, uneori nu are rabdare, opus fata de ceea ce se intampla cand ii citeam noi. Lecturile nu sunt impuse, insa discuta la scoala pe marginea lor, le analizeaza si fac diverse diagrame, completeaza jurnale de lectura pt unele dintre ele. 

 

Desi la inceput parea incantat sa citeasca singur (iar noi l-am incurajat in directia asta), vedem cum interesul lui scade pe zi ce trece. Iar lucrul asta ne ingrijoreaza. Ne-am propus sa discutam la scoala, sa vedem daca nu se poate imbunatati lista de lecturi.

 

Pe de alta parte, ce am putea face noi ca parinti sa-l ajutam pe copil in aceasta etapa? Vor urma din ce in ce mai multe lecturi scolare, cu siguranta nu vor fi toate dintre preferintele lui... 

 

Edit: copilul citeste atat in romana ca si in engleza, uneori pare ca prefera cartile in engleza (gasim mai multe optiuni pe gustul lui).

Editat de Adriana mica, 10 martie 2015 - 11:03 .

[mcoca]

150 de pagini la 8,5 ani mi se pare tare mult.

De cat timp citeste singur, un an, doi?

[Adriana mica]

Stie sa citeasca de la 5 ani, ne-am jucat o perioada cu propozitii / denumiri / afise. De vreo 1,5-2 ani citim din carti, am facut asta treptat, la inceput o pagina noi, o pagina el, apoi am trecut la capitole, carti scurte.

 

Initial, nu am crezut ca o carte mai lunga ne va da de furca, dar fiind faptul ca se aloca suficient timp pt asta. Pe parcurs, ne-am dat seama ca problema este alta: nu are rabdare sa urmareasca actiunea, iar anumite pasaje cu descrieri il plictisesc (ceea ce nu se intampla cand ii citeam noi).

Editat de Adriana mica, 10 martie 2015 - 12:03 .

[andacos]

150 de pagini la 8,5 ani mi se pare tare mult.

De cat timp citeste singur, un an, doi?

Si eu cred ca este foarte mult pentru virsta asta si mai ales daca limbajul este greoi/dificil...de aici problemele si lipsa de interes/ placere.

 

Initial am crezut (dupa avatar)ca subiectul este dechis de Otilia si chiar ma gindeam cum de exista lectura obligatorie la virsta asta in Norvegia.La noi nu exista notiunea de "lectura obligatorie".

 

Abia la clasele mari ,au de citit o carte si comentat...insa notiunea asta de "lectura obligatorie"nu exista.

[szivarvany]

Ai nostri au avut Singur pe lume, anul trecut (la 9 ani) . L-au citit vreo 5 din clasa si nu i-a condamnat nimeni. Noi citeam seara asa: 10-15 pagini fi`mea in gand, 1 pagina eu cu voce tare, o pagina ea cu voce tare.

Acum au concurs saptamanal de citit ceva-orice de la biblioteca, asa ca fiecare citeste ceva. Fi`mea citeste ceva carte cu vrajitoare

Editat de szivarvany, 10 martie 2015 - 12:07 .

[Laura25]

La ultima sedinta cu parintii invatatoarea ne-a recomandat /rugat sa ii punem sa citeasca (sunt in cl. a III-a, au 9 ani). Sa citeasca orice le place, numai sa citeasca. Le-a dat in vacante cate o carte cu texte de citit, dar nu au avut pana acum de citit obligatoriu decat cate o poveste /un fragment de cateva pagini cel mult (au avut si anul trecut si anul asta o ora de lectura pe saptamana). Si ai mei citesc carti de peste 100 de pagini, dar sunt carti si cu poze in ele, carti cu actiune frumoasa, amuzante multe din ele. Sa citim fragmente din "Amintiri din copilarie" de ex., a fost crima si pedeapsa .. citeam eu prima data, explicam cuvinte la fiecare propozitie, apoi citeau ei cu voce tare.  Multe arhaisme si regionalisme nici eu nu stiam exact sa le explic. 

[Adriana mica]

Uau, "Singur pe lume" si "Amintiri din copilarie" sunt lecturi dificile pt 9 ani. Poate doar fragmente, noi am incercat variantele prescurtate din colectia "Invat sa citesc" (si i-au placut foarte mult).

 

Noi trebuie sa citim acum "Fram, ursul polar", este un text destul si lung iar stilul nu este deloc prietenos. Si varianta pescurtata nu exista. Ca sa il ajutam, am ascultat mai intai audiobook-ul, iar acum citim impreuna fragmentele care i-au placut cel mai mult. A fost singura solutie pe care am gasit-o.

 

Teoretic, nici la noi nu se considera ca sunt lecturi obligatorii, le sunt prezentate sub forma de recomandare. Insa fac uneori in clasa activitati, pornind de la ele. De asta, nu poate fi o optiune sa nu le citim, macar partial. Voi vorbi la scoala, ar fi pacat ca lucrul asta sa ii indeparteze pe copii de citit.

 

Pe lista noastra actuala de preferinte se afla seriile cu Geronimo Stilton (romana si engleza), seria Agatha Mistery, legedele si povestirile istorice. Iar in engleza ii pllac cartile inspirate din Star Wars, Lego.

Editat de Adriana mica, 10 martie 2015 - 13:21 .

[szivarvany]

Fram a ramas o carte necitita, am vizionat ceva filme pe net si cam atat ... Rusine sau nu, asa s-a intamplat. A predat cartea la biblioteca si a venit cu altceva, parca Legendele Olimpului nici nu mai stiu care volum si a citit cu drag si spor.

E foarte important sa citeasca si cu un pic de drag. Inteleg ca sunt si lecturi obligatorii, dar peste unele chiar cred ca se poate sari daca nu aduc nicio bucurie cititorului.

[ralcat]

Cred ca cel mai important e sa citeasca cu placere. Imi amintesc ca am detestat jumatate din lecturile obligatorii de la scoala, mi s-a parut de un plictis tragic si ametitor Singur pe lume de exemplu ... in schimb devoram Jules Verne.

Asa ca mama ma sustinea sa citesc ce-mi place, numai sa ma vada cu cartea in mana.

Acum insa e mai greu, ca sunt mult mai multe tentatiile, pe vremea mea ca sa zic asa .... era cartea si atat, dar cand acum au atatea care ii atrag e complicat sa-l tii cu cartea in mana. Zic si eu, ca al meu are 9 ani si luptam cu cititul de asemenea, si pana n-a gasit cartea aia sa-l atraga n-am avut nici o sansa cu el. E un copil tare bun si macar pentru placerea noastra se straduia sa citeasca, dar il vedeam ca era ca la jug ... Dar dupa ce a decis ca vrea Ocolul Pamantului in 80de zile citeste mai cu placere. Citim cam un capitol pe seara, sunt nu prea mari, cam 5-8 pagini, si unde sunt descrieri plicticoase mai preluam noi "corvoada" .

[Adriana mica]

Szivarvany, m-am mai linistit. Deci nu suntem singurii care nu au putut digera cartea asta. 

 

Laura, ai dreptate: nu conteaza numarul de pagini, ci cat de captivanta este actiunea. Totusi la noi, mai mare trecere au (deocamdata) cartile cu povesti distincte sau cele structurate in capitole scurte (8-10 pagini) - isi delimiteaza astfel mai usor timpul alocat pt citit, nu este conditionat daca simte nevoia sa faca o pauza.

 

Pe de alta parte, ne spune mereu ca ar prefera sa ii citim noi. Cand citeste el, o face cu voce tare, in prezenta noastra, ii explicam daca are intrebari, discutam apoi impreuna pe marginea celor citite. Speram ca e o etapa fireasca, si ca sunt sanse ca cititul sa se transforme, la un moment dat, intr-o activitate independenta (si placuta!)

Editat de Adriana mica, 10 martie 2015 - 13:56 .