Wow fetelor. Am vrut de aseara sa va scriu dar cand am vazut cat ati postat am zis ca las pe astazi. Nu aveam cum sa fac fata... eram prea obosita.
Andreea - e bine ca esti asa optimista. Si eu incerc in fiecare zi sa vad partea plina a paharului...dar trebuie sa recunosc ca mai sunt momente cand ma las coplesita de ganduri. Cred ca e firesc atunci cand stii ca in interiorul tau sunt probleme ce nici macar nu tin de tine... cand stii ca ai facut tot ce ti-a stat in putere sa fie bine, si totusi nu a fost suficient.
Felicitari! Ti-am citit cu emotie povestea... m-a lasat fara cuvinte. Iti transmit toata caldura mea sufleteasca si multe imbratisari sincere!
Alynutza - asa este. Eu una sunt in categoria celor care deja plang cand vad copii, numai la gandul ca mi-am dorit toata viata sa am multi copii si acum deja am unul pierdut si unul care se chinuie.
Imi pare extraordinar de rau sa aud o poveste atat de trista. Mult respect din partea mea... Doamne ajuta si multa sanatate!
Te inteleg in privinta atmosferei de sarbatori! Astept cu inima la gura primii fulgi de zapada, luminitele de pe casa si ceaiul cald la gura sobei! Sa nu mai vorbesc de mirosul de brad si de colindele minunate! Ioi ioi ioi! Feeric!
Nadia - felicitari pentru vestile bune!
Soparlica - sotul tau este ca mama mea. Ea mereu se amuza ca pofteste mai mult decat mine. Daca vrea ceva si nu face simte ca lesina. nu se lasa pana nu obtine. Eu, in schimb, de mica am invatat sa imi infranez poftele :)) si acum ma ajuta.
INCREDERE! Nu vine bebe inainte de 14 februarie! Mergi in Giulesti la cripta Pr. Ilie Lacatusu si adreseaza o rugaciune. Sa vezi ce increzatoare te vei intoarce. La mine a functionat!
Alina - imi plac bunele astea dispozitii in care se lasa cu cheltuit bani. Multumesc pentru felicitari dar cred ca trebuiau indreptate catre adevarata Miha de aici, respectiv Soparlica.
Sa iti traiasca si bebele, si sotul si sa fiti mereu fericiti si sanatosi! Imi place atitudinea asta.
Unde se gasesc acelea cu vata si tifon? Cum se cheama?
Kytana - tare dragut este patutul.. chiar daca pictograma e mica, se vede ca e simpatic!
Nu te mai gandi la bebe care nu mai e. Dumnezeu stie mai bine de ce nu mai e. Gandeste-te ca daca era, bebelina din burtica nu mai era ;).
Apropo de constipatie... eu de vreo luna si ceva nu mai am probleme. Nu stiu ce se intampla... ca ajunsesem la culmea disperarii cu hemoroizi sparti la fiecare scaun (ma iertati ca vorbesc de asa ceva...), dar de cand nu mai mananc fibre animale si am revenit la regimul meu vegetarian am scaun normal.
Nu stiu daca am apucat sa precizez vreodata... si am vrut sa o fac atunci cand incepuseram discutiile despre post, soia samd... eu pana sa raman insarcinata, de ceva ani buni, eram lacto-ovo vegetariana. Adica am avut ani buni in care nu am pus gram de carne pe limba. Si asa de bine mi-a fost! In sarcina am mai mancat, fortata de ai mei, dar cu extrem de mare retinere.
Gabi - ce vesti bune! Ma bucur ca ai scapat de dureri. Lasa fetele ca pun pe ele, sunt sigura! Si soarecele meu e crescut de 29s si gras de 27... dar are timp sa mai puna.
Apropo, cand faci RMN-ul? Pe mine m-a programat la sanador pentru 12 decembrie. Mi-e cam frica. Sunt claustrofoba... dar o inving eu si pe asta. Nu imi poate face sedare din cauza sarcinii...
AC este circumferinta abdominala (Nu stiu daca a apucat sa raspunda Iuli, ca sunt inca in urma cu mesajele. Daca a raspuns, mea culpa). Fetita ei vrea sa fie fotomodel cu mijlocel de zana ;).
Carmen - Veti gasi pana la urma timp si pentru bebe! Mult succes!
Ce dulce e micuta ta!
Acum sa revin la ale mele... dupa ce v-am citit am realizat ca fiecare om are o poveste impresionanta in urma si oricat de mult am nega, nu exista viata perfecta. Totusi, sunt recunoscatoare pentru faptul ca Dumnezeu a dat speranta, puterea de a trece peste si uitarea. Privind in urma realizez ca nimic din ceea ce a durut acut candva acum nu ma mai afecteaza. Sunt amintiri pe care le retraiesc oricand cu emotie dar care raman blocate in trecut, indiferent de intensitatea cu care le-am trait atunci. Si la fel sunt convinsa ca va ramane si povestea de acum.
Dupa ziua de ieri parca (fara sa va citesc) m-am armonizat cu starea ce s-a indus aici. Sunt foarte increzatoare ca Dumnezeu nu ne va lasa. Am impresia ca toata povestea cu tumora deja nu ma mai afecteaza. Cred ca am capatat ceva anticorpi. Sunt sigura ca va fi bine.
Ieri am invatat sa privesc altfel medicii in mana carora imi voi lasa viata. Am incredere ca va fi bine. Am vazut ca spitalul unde urmeaza sa nasc are dotari foarte bune si personal tanar dar specializat. Am vazut ca doamna dr stie exact ce face si ce are de cautat, chiar daca poate nu actioneaza cum as fi sperat. Totusi, faptul ca am pasiune pentru domeniul medical si poate frustrarea ca de dragul familiei am renuntat in timpul facultatii la a-mi definitiva studiile medicale, cred ca aduce o contributie deosebita reticentei ce ma caracterizeaza. Ei bine, acum ma dezbrac de acest caracter urat si merg inainte cu incredere.
In alta ordine de idei, bebele meu e cu o saptamana si ceva mai slab decat ar trebui, dar tot are 1.200. Tumora atinge aproape 9cm dar nu lasa semne de decompensare circulatorie, ceea ce ma bucura teribil.
In mod ciudat placenta mea este INALTA, ceea ce inseamna ca rugaciunile mi-au fost auzite. Dupa frica din primele saptamani ca as putea avea placenta previa, acum s-a prins bine de coloana si s-a inaltat. Imi explic astfel durerile de coloana si de omoplati.
De saptamana viitoare incetez administrarea vitaminelor prenatale, conform indicatiilor doamnei dr. insa voi incepe sa iau fier. Nu sunt foarte incantata intrucat stiu ca la trombofilie este contraindicata administrarea fierului, insa avand in vedere ca acum imi curge sange din ambele nari, nu doar din una, iar starile mele de ameteala s-au intetit... ma bucur si merg inainte pe mana specialistului :).
In rest.. sunt fericita ca am reusit in sfarsit sa fac ceva ce imi propusesem de mult, si anume sa ajung in Giulesti (cu un anumit scop). ACum stiu ca am multi sfinti "aliati" de partea mea care sa ma ajute... si nadajduiesc ca vom ajunge si la termen. Mai e putin... asa ca nu mai pot fi sceptica! Sunt sigura!
Singurul lucru care nu stiu exact ce reprezinta este rezistenta crescuta pe artera abdominala. Daca stie vreuna din voi... sa-mi explica si mie. Totusi, eu sper sa fie ceva de bine :).
Va pup si va imbratisez pe toate!