Eu am descoperit cartile si lumea ascunsa intre copertile lor inca din clasa a doua.
Parintii mei nu erau "cititori".Tata deloc, iar mama destul de rar.Dar avea o prietena buna care lucra la depozitul de unde se aprovizionau librariile si aveam in casa intotdeauna cele mai bune carti.
Copil crescut la tara de capul lui, prieten cu animalele din curtea bunicii materne, cu padurea de strejari din spatele casei unde stiam unde este "casa"vulpii, a pasarilor si cand se culeg ciupercile si cu maidanul plin de copii cu care ma jucam, am ajuns la oras unde m-am simtit pedepsita.O perioada lunga de timp m-au apasat blocurile gri, lipsa prietenilor sinceri si lipsiti de fiţe si animalele din curtea unde am crescut.Am fost pierduta si simteam ca traiesc intr-o lume straina pe care nu o intelegeam si care mai ales nu ma intelegea.Totul era complicat pentru mine, nu gaseam rostul atator complicatii ale vietii de orasean.:)
Pana am invatat sa citesc.Si am gasit o alta lume, mult mai buna si frumoasa in care puteam sa ma retrag , sa traiesc o data cu personajele intamplari nemaivazute si nemaiauzite de "oamenii betoanelor".Abia atunci m-am liniștit si am renuntat la planurile de evadare.:))
Am citit Hansel si Gretel de atatea ori incat nu se mai vedea ce scrie pe coperti.Am regasit in ea padurea, nelinistea si frica unor copii pierduti ca si mine in locuri neprietenoase. :)
Apoi "Ispravile lui Ciopartila".Asa de mult am iubit cartea asta ca am pastrat-o si am luat-o cu mine cand m-am casatorit.
Au citit-o si copii mei.A reusit Trubadurul sa o rupa pana la urma.:)
Amintirile lui Creanga erau ca o Biblie pentru mine pentru ca asa de mult semanau cu copilaria mea incat atunci cand mi se facea dor de "tara" mea o reciteam.O am si acum.:) Au citit-o si copii mei.Aceeasi carte .:)
"Povestile nemuritoare"sunt si acum in biblioteca mea.Aceleasi carti ingalbenite pe care le citeam noaptea sub plapuma cu lanterna cumparata cu banii stransi renuntand sa-mi iau mancare la scoala.
Apoi au urmat alte carti si altele si am ramas cu placerea asta de a citi care imi aduce atata bucurie ca nici o alta activitate.
"Micul print" este cartea pe care o recitesc periodic si de fiecare data parca mai descopar cate ceva nou.Vulpea aia e înțelepciunea personificata.:)
Din pacate copiii mei nu au aceasta placere.Londonezul incepuse intr-o perioada dar acum are alte ocupatii iar Trubadurul nu vrea sa citeasca nimic.Abia citeste cartile cerute de profesoara de romana.
Si imi pare atat de rau ca nici unul nu a fost atras de carti, nu a fost curios sa descopere cat de multe bucurii iti aduce o carte!
Mie nu mi-a recomandat nimeni ce sa citesc.Am descoperit singura cartile si pe cele pe care nu le-am inteles la un moment dat le-am recitit peste ceva timp.Biblioteca scolii era locul unde imi petreceam pauzele si unde ma duceam sa intreb "ce mai e nou".Bineînțeles ca eram "ciudata "scolii.:))
Cele mai frumoase cadouri primite de mine sunt cartile.Parca mi se arata o alta lume.Ultima carte primita cu care ma delectez acum este "Sotia 22".
Multumesc Aminna. (Mianna).
Editat de elyda, 02 octombrie 2014 - 12:25 .