595 raspunsuri la acest subiect

[mcoca]

Asta cu francezii care au mult concediu e un mit. Au si ei tot 25 de zile pt 35 de ore pe sapt.

[Qarina]

buflea, chiar mai ai multe de spus :)

 

eu ma feresc sa fiu atat de infierbantata, ca nu as vrea sa-mi pice firma-n cap si sa se lase de scoala la 17 ani ca nu-s ce fac. adica, ce sa fac? ca de batut n-o sa-i pot bate back into school.

 

DAR: taca taca cu gura si exemplul pe ei. si eu, si el. 

 

si imi place sa cred ca le oferim si exemplul practic, invatand, incercand lucruri noi, explorand. 

 

si sunt de acord cu buflea, tare tare de tot. una e scoala facuta la vremea ei, alta e scoala facuta, adult fiind, cu responsabilitati si familie. 

 

 

PS: dl aqai lucreaza in software security, e senior. ca studii formale, a facut ASE ca mine. ce lucreaza, a invatat din biblioteci intregi. mereu mereu citeste si invata. tehnologii noi, metode noi, platforme noi. 

 

2 saptamani. atat i-a luat sa-si gaseasca job in tara asta noua, cu toata lipsa de studii formala, fiindca a avut o tona de experienta europeana (UK, germania, romania) in spate.

 

acum studiaza intr-un domeniu cu totul si cu totul lipsit de legatura cu ceea ce face. fiindca are o pasiune si talent.

 

 

[mihaela_s]

 … dar eu le spun de mici ca TREBUIE sa faca college si mai ales le spun  ca e bine sa se indrepte spre o profesie care NU LE DISPLACE, dar care sa le ofere un suport material, din care pot face ca hobby CE LE PLACE. Aici e diferentza … Voi le spuneti ca e bine in viatza sa afle CE LE PLACE si aia sa faca. Eu cred ca exista putine lucruri/profesii care ne plac cu adevarat dar foarte multe care nu ne displac dar care ni se potrivesc.

 

Exact, dar EXACT asta ii spun si eu Silviei. Pentru ca ea vrea sa se faca ingrijitoare de cai si sa aiba scoala de calarie si pentru asta nici liceul nu are nevoie :).

 

Ma simt putin vizata pentru ca spui "voi" deci te referi la "noi" cei de aici, nu generalizezi. Am si scris recent pe blog ultimele discutii cu Silvia in privinta asta. Deci inca o data NU le spun sa faca CE le place daca din asta nu se poate trai bine. Pentru ca un hobby nu poate fi o meserie daca nu e renumerata ca atare. De ex. mai voia sa se faca si scriitoare si am stabilit cu ea ca trebuie sa faca o facultate inainte, ca trebuie sa invete sa scrie, ca pe langa talent e nevoie si de scoala. Jurnalism sau "Litere" care are si o sectie de "scriitori". A abandonat momentan ideea, mai vedem. 

La partea cu caii am hotarat de comun acord ca poate sa se faca veterinar, desi nu e prea incantata, dar e sigura meserie ce o apropie de cai (chiar daca si de vaci si de nasterea puilor, ceea ce o cam inspaimanta deocamdata).

 

Diana nu are hobby-uri deci la ea nu se pune problema (ba poate fotografia, dar nu stiu daca va alege linia asta, trebuie sa fii foarte bun si sa incepi de timpuriu in domeniu). Ea va trebui sa isi aleaga o meserie care sa ii placa, da. Deja a eliminat cele pe care nu le voia, din startul liceului. Din ce a ramas trebuie sa aleaga. 

 

Spuneam eu ca se intelege aiurea printre randuri. Si ca toti vrem acelasi bine pentru copiii nostri, numai ca avem alte situatii si alegem alte cai. Si ca ceea ce scriem e o mica parte din ceea ce avem acasa, ca eu scriu ca o sustin pe Diana in alegerile ei si se intelege ca eu o indemn sa ramana la aprozar.

 

Cu asta imi promit mie ca inchei :). M-am intins prea mult in discutia asta si am dat explicatii peste explicatii care probabil nu isi prea au rostul si nu intereseaza pe nimeni. 

[Qarina]

Au fost ca uraganul, 8 fetite de 5,6,7 si 8 ani, basementul meu e o explozie de jucarii, au sarit pe trambulina imbracate in printese la 28 de grade pe un soare dement la sfirsit de septembrie, au devorat tot ce le-am dat sa manince, tortul meu de inghetata a fost un succes garantat, val-virtej au fost. Eu n-am apucat nici la buda sa ma duc (da, da, pe la noi e un subiect preocupant LOL), intre atitea eu vreau apa eu vreau suc, da' eu vreau si una si alta! La 4 a plecat ultima fetita. 

 

 

 

hei, am impartit soarele dement si pamatul e mic, copiii tot pe trambulina sar!

 

duminica dimineata, cu copilul de peste drum, s-au jucat chicken pe trambulina pana i-am adus lati, uzi, storsi, insetati.... CUMINTI :D

 

nu stiti de  e chicken? 2 oponenti, stau intr-un picior si se imping unul pe altul. castiga cel care ramane in picioare.

 

pe trambulina nu isi sparg capetele, dar e al naibii de greu sa-si pastreze echilibrul :D

[mihaela_s]

Asta cu francezii care au mult concediu e un mit. Au si ei tot 25 de zile pt 35 de ore pe sapt.

 

Interesant, eu cunosc pe cineva din Franta care are mai mult de 25 de zile de concediu, cu siguranta, ca are mai mult concediu ca mine :). Ne-am socotit la un moment dat :). 

[Qarina]

come on, eu aveam 25 de zile in romania. sor-mea avea un car infinit in germania si se socoteau de la egal la egal cu o prietena de-a ei din franta.

 

cred ca se pot negocia zilele de concediu in domeniul privat? ca asa mi-as explica diferentele

[michelle-usa]

si eu sunt pt scoala facut la timpul ei si o sa ma zbat cit pot pt William sa faca o facultate pt ca vad ca are capacitate. daca as vedea ca nu poate sa invete, atunci Dumnezeu cu mila...oricce meserie e buna.

 

sotul meu are peste 50 de ani si ma uimeste cu drive-ul care il are pt a invata, a avansa macar acum...pt ca nu a avut in tinerete posibilitati.

de cind ne cunoastem asta face, invata si avanseaza si Dumenzeu ce-I drept ca I-a deschis usi la care nici nu spera....

 

sotul il va invata pe William engineering design iar la 16 ani sa stie ce altii habar au doar dupa ce termina o facultate...

pt ca are capacitate intelectuala neccesara, noi il vom impinge cit vom putea si il vom ajuta cu facultatea asta pe profil.

daca nu va fi dorinta lui si dupa facultate va dori sa faca altceva cu viata lui, treaba lui, sa incerce ce vrea, iar asta macar sa fie back up.

deci dupa ce face facultate....sa isi ia liber , sa calatoreasca...sa faca ce-I doreste inima.

 

 

iar eu daca ii las o casa si il ajut cu facultatea consider ca mi-a facut datoria.

 

dar visul meu pt William nu e facultatea, e de fapt sa il vad ca devine un crestin adevarat cu inima pt Dumnezeu...the sooner , the better .

astfel stiu ca indifferent ce va face, daca va fi pe drumul bun, Dumnezeu il va ajuta, ii va adduce bucurie si multumire in viata.

Editat de michelle-usa, 29 septembrie 2014 - 20:13 .

[J G]

Buflea, eu te inteleg perfect, sa stii. Mi se pare un stil de a educa copiii foarte valid.

Stiu ca eu si G. suntem exceptii - mai ales el. Eu, mai putin, ca nu-s atat de talentata si desteapta ca el (serios vorbesc). Sa stii ca ani de zile, traind laga el carevasazica, nu am inteles cum naiba se descurca asa de bine fara studii si mai ales fara relatii. Mai ales ca eu nu inteleg nimic din ce face el acolo :D. Acum imi dau seama ca e pur si simplu foarte bun si pasionat de ce face, studiaza mereu, etc. Are proiecte coordinate si finalizate, nu are nimeni nicio indoiala de ce poate sa faca.

Dar repet, el nu se angajeaza, se face contract intre firme, cred ca de aici diferenta.

Eu am lucrat in firme mari (nu stiu daca sa zic corporatii) inca de la inceput, cand nu erau regulile atat de stricte, mai ales la departamentul vanzari, unde conteaza numai rezultatele. Cred ca si acum m -as putea angaja, chiar daca studiile mele sunt irelevante in domeniu. Aveam si relatii, eram recomandata mai departe.

Bineinteles cum fiecare familie are cerc de prieteni asemeni lor, noi cunoastem multe asemenea "exceptii".

Dar e drept ca trebuie sa fii facut pentru asta, sa traiesti fara siguranta salariului lunar, sa stii cat sa cheltuiesti cand castigi bine, cum sa te restrangi cand nu ai clienti, etc. Exista multa lume care nu traieste din serviciu 9-5, si traieste bine.

Recunosc, mie nu mi-a placut la joburile clasice, ma simteam sufocata de program, sedinte, facut frumos, mancat de cur etc. Eu la faza aia pe care ai avut-o cu tipa de la HR faceam niste crize maxime. Nu ma tin nervii sa mai lucrez in companii. Mai colaborez, extern, pe proiecte de HR, dar visez la momentul in care o sa traiesc numai din cabinet.

 

Vroiam sa mai spun ceva - modul in care le insuflam copiilor idei pentru viitorul lor mai depinde si de copil, foarte mult. Eu de exemplu am fost un copil maleabil, de m-am trezit pe la 30 de ani ca traiam visul altora, ca sa zic asa. Barbati-miu insa a fost complet insensibil la geul asta de educatie, si fi-mea e la fel. Am inteles din clasa 1 ca nu ii place la scoala si ca nu-si va da interesul decat daca are un interes. Pot eu sa stau cu saua pe ea cat vreau, sa stie invete perfect ceva si apoi la scoala sa nu vrea sa spuna. O doare undeva de calificative, e foarte autosuficienta. Deci parintilor tai le-a mers cu tine, tie sper sa-ti mearga cu copiii tai, dar nu merge cu toti. Mie in mod cert nu mi-ar merge... Ma rog, eu nici nu incerc.

 

De exemplu Carlei ii plac doua lucruri: animalele si desenul. Noi am vrea sa mearga mai mult pe partea de desen, sa faca design de orice, insa ea vrea sa se faca veterinar. Si sa deseneze de placere. Si n-am ce sa fac, e destul de hotarata, deocamdata. Vroiam sa o dam dintr-a 5-a la liceu de arta dar nu vrea, vrea la gimnaziu ca sa se faca vet.

[katy]

Era un top la un moment dat in care Suedia era pe locul 2 in topul zilelor de concediu acordate+ libere nationale, dupa Brazilia, iar Franta era undeva 3-4 locuri mai incolo...

  Aqai nu cred ca se infierbanta nimeni, sunt convinsa ca si taca, taca al tau se traduce in acceeasi inversunare pro educatie ca a altora :). Nu e important daca ii cicalim(o sa imi atrag dusmani pentru asta), impingem, ajutam, sau pur si simplu le oferim exemple ,  pregatim mentalul pentru ca ei sa "iubeasca" scoala cat mai multi ani. Si eu cred ca educandu-i de mici ca nu au alternative la invatat, mai incolo incep sa protesteze din ce in ce mai putin la rigorile scolii. Pur si simplu le adaugam un alt fel de capacitate,   eu nu cred ca ne nastem din start cu dragostea pentru scoala, invatat, ci o dobandim . Si cu cat se "indoctrineaza" copilul ca scoala e cea mai placuta meserie din viata:) cu atat mai usor le e sa se adapteze rigorilor:) Anturajul, familia, exemplele din jur, colegii, ajuta desigur ..

[J G]

A zis Aqai de exemplul personal, si mie mi se pare foarte important. Carla ma vede acum invatand pentru master si sa stiti ca avut mai mult effect asta decat batutul la cap, faptul ca faceam impreuna "temele" a fost o mare chestie pentru ea.

 

Nu mai zic ca... eu invat mai usor acum, la 38 de ani, decat in tinerete, sunt mult mai organizata si motivata cred, mi-e mai usor.

 

Nu vreau sa se inteleaga cumva ca eu imi las copilul in bataia vantului, deloc... v-am zis, la noi e clar: ori la scoala ori te intretii singura. Si nu vreau sa se inteleaga ca nu mi se pare importanta educatia in sine, ba da, enorm... insa nu neaparat cea validata de sistem.

Uite ca si sotul lui Aqai si-a gasit job in 2 saptamani fara studii in domeniu, sper ca acum ma credeti ca se poate. Asa e si barbate-miu, invata enorm (desi -a mai citit o carte efectiv de 20 de ani, hihi)