In primul rand m-a cam muiat vestea alinukai cu omul ei.
Mai, eu cand aud cuvantul ireversibil, ma ia cu calduri. Orice, dar orice sa mi se intample...dar sa nu fie ireversibil. Pana acum un singur lucru mi s-a intamplat ireversibil: moartea celor dragi, Bine, mai si imbatranesc ireversibil dar asta nu se pune. e normal.
alinuka, sper doar ca ireversibilul asta sa nu fie chiar asa la voi. Din toata inima sper asta.
Apoi nu vreau sa pun paie pe foc cu copiii astia, dar cam asa se intampla cu toti. Nimic din ce povestiti nu-mi este strain, dar chiar nimic. Cu o exceptie: la fetele mari pe noi nu ne-a interesat scoala pana la examene. La ambele, din clasa a 3-a, nici macar nu stiam ce teme au. Au fost si cateva exceptii, dar in mare asta a fost obiceiul. Spre examene am bagat meditatii, dar fara sa stim ce fac, sa le controlam...nici vorba. Acum sunt ceva semne ca cu Ana va fi un pic cam pe dos, dar ma gandesc ca poate mi se pare
Asa ca...rabdare si tutun. Sau fara tutun. Reguli, restrictii, stiu ca va doare inima dar se pare ca le foloseste.
Maine vine "grecoaica" de Teodora. Doar Ana lipseste de acasa...e pe cai mari acolo unde este, veselie mare, se culca zilnic la miezul noptii si doarme pana spre pranz, spre disperarea Torei care zice ca oboseste odorul. Nu oboseste deloc...ii tihneste, viata pe ulita, in aer liber...si apoi cum sa doarma cand toti ceilalti sunt afara?