Pentru prima data in calitate de mama m-am amestecat serios intr-o cearta de copii. O cearta in care cel mic (al meu) a fost bruscat si bine scuturat de un alt copil mai mare doar pentru ca a ripostat si nu s-a lasat intimidat.
Sincer, am ezitat si am stat un pic sa cantaresc situatia, dar din privirea lui Cristian am inteles ca de data asta trebuie sa intervin si sa-i fac dreptate! Se citea pe fetisoara lui cum ma implora sa nu ne mai retragem elegant deoparte, asa cum facem de obicei, ca sa discutam despre cum sunt alti copii si ca tot el trebuie sa fie intelegator.
Insa de data asta i-am facut dreptate, asa ca pentru toate datile in care nu am fost langa el sa-l apar. Am ajuns cu el de mana si la usa parintilor copilului agresor, si cred ca tare l-am impresionat! Simt ca interventia mea de leoaica zburlita l-a facut mai puternic si mai sigur pe el.
Stiu ca noi parintii suntem modelele copiilor nostri, dar prefer sa stie ca are o mama care intervine sa-i faca dreptate atunci cand nu mai face fata, decat o mama care tace si bate mereu in retragere de teama sa nu escaleze conflictul.
Oricum mi-a marturisit ca-s o mama cool, iar ochisorii ii stralucesc de multumire si bucurie ca l-am sprijinit intr-un moment atat de important in viata lui de pusti de 6 ani.
copiilor nostrii.