Momente grele

Disgravidie emetizanta Dragi mămici, din ceea ce am citit au fost foarte multe mămici care au împărtășit clipele frumoase însă vreau sa va împărtășesc și niște clipe cumplite... Din saptamana 8-9 de sarcina pana în saptamana 19 am fost diagnosticata cu sarcina toxica..mai exact diagnosticul era "disgravidie emetizanta" iar acum sa va zic în ce constau simptomele.. nu puteam sa mananc nimic, vomam tot ce puneam în gura, vomat în orice moment al zilei de 9-12 ori pe zi, vomam și apa ..si uite asa la început de sarcina am slăbit 10 kg... înainte sa rămân gravida aveam 67 kg ...în primele 4 luni jumate dupa sarcina aveam 57 kg 😂, sa nu mai zic starile normale de gravida , mirosurile , plimbarile cu masina ? Nici nu se pune problema ..trebuia sa merg cu 30/h... dar in caz de ceva bineinteles ca aveam cu mine nelipsita "geanta" mai exact ce credeti... o găletușă de smantana goala in care vomam, era nelipsita...chiar și la nunta a fost cu mine.. a stat sub masa mirilor ( am facut nunta insarcinata ..aveam 3 luni de sarcina) ...de pofte ce sa mai zic.. "poftele" (ma rog nu am avut parte de nici o pofta in sarcina dar pot sa va zic ca am mancat PASTE cu MAMALIGA ..da.. paste cu mamaliga 😂 mi se pare cea mai idioata combinatie dar...am mancat ... Sa revenim acum.. Am fost internata la Giulesti în București, mi-au fost administrate perfuzii și un anumit medicament care din ce am înțeles nu este recomandat în sarcina însă...vreau sa va zic ca pentru mine a facut minuni " osetron" ma liniștea 2-3 zile iar apoi o luam de la capăt.. varsaturi și grețuri la un momentan efectiv nu aveam ce voma și vomam galben- de la bila și suc gastric... aveam dureri îngrozitoare de esofag și de torace deoarece ma fortam sa vomit chiar dacă nu aveam ce . Ma fortam nu ca voiam eu..efectiv îmi venea sa vomit... ce mai puteam sa consum a fost apa minerala.. iar apoi in fiecare saptamana mi se facea timp de 3 zile perfuzii cu vitamine, cu antivomitive și cu vitamina c... a fost o perioada foarte grea pentru mine și pentru soțul meu.. la un momentan credeam ca o sa renunț, simțeam ca nu mai pot...sa nu mai zic ca prin saptamana 18 am avut și covid și efectiv ma supsese de puteri.. infine... Din saptaman 19 am început sa am tot mai rar astfel de simptome și sa pot manca și eu (bineînțeles ca pâine nu puteam sa mananc, nu puteam sa beau decât apa Bucovina, dulciuri nici sa nu aud...) dar totuși, puteam sa mananc si eu ca un om normal cât de cât.. Însă acum dacă m-ar mai intreba cineva dacă as mai trece prin stările acelea as zice da!!! Simt și cred ca a meritat fiecare varsatura și fiecare moment de rau pentru minunea mea... as fii în stare sa ma trăiesc asta pentru ea de o mie de ori !!! Asa ca dragi mamici în sarcina avem parte de multe provocări dar tind sa cred cu tărie ca merita și putem trece peste orice pentru pruncul care urmează sa îl ținem in brate!!! Ne numim MAME și nu degeaba noi putem sa dam naștere la prunci, pentru ca noi suntem puternice iar pentru bebelusii noștri putem accepta foarte multe și putem lupta pentru ei...cum doar o mama știe!!! Vă pup!