Prima zi cu bebe acasa

Prima zi cu bebele acasa este cea mai frumoasa pentru ca esti in caminul tau. Desi am venit obosita din spital si pot spuna ca atata oboseala nu am avut in toti cei 30 de ani de viata, este totusi magic sa fiti acasa cu totii. In spital nu ai cum sa spui ca te odihnesti, nu e casa ta, nu e patul tau, este galagie, daca mai stai si cu alte mamici in camera o sa fie gen plange un bebe apoi de opreste, plange alt bebe apoi se opreste si tot asa, practic nu exista liniste sa te poti odihni. In 8 zile cat am stat internata in spital in total de dinainte sa nasc si pana am avut ok externare am dormit adunat vreo 17 ore. Nu credeam ca poti sa traiesti cu atat de putin somn, deja prin ziua 7 halucinam si nu mai faceam bine diferenta intre realitate si ceea ce gandeam sau imi imaginam. Totusi cand am ajuns acasa cu toata oboseala acumulata am simtit o liniste atat sufleteasca cat si exterioara. Mi se parea ca este prea liniste. Dupa atata galagie ti se pare ciudata linistea. Desi in prima noapte dormita acasa m-am trezit la fiecare 3 ore cu aproximare ca sa pape bebelusa, mi sa parut totusi atat de odihnitor somnul, eram acasa la mine. A disparut agitatia si puteam fi in sfarsit relaxata si sa ma odihnesc voie cand simt nevoia, totusi cu acordul bebelusei pentru ca sinea cerea atentia mea, dar ne sincronizam destul de bine.Tatal a fost cel mai fericit cand am venit acasa, in schimb arata de parca el a fost internat in spital si operat. Pentru tati a fost un stres foarte mare sa fie singur acasa atata vreme si nici sa isi poata vedea bebelusa, in maternitate neavand voie sa intre nimeni din exterior. Este o provocare dupa ce te vezi la tine acasa cu un bebelus pentru prima data. Dar daca esti o mama informata pot spune ca te simti mai bazata, ai mai multa incredere si faci totul fara frica. Asa m-am simtit eu, increzatoare. Cărțile citite in sarcina despre bebelusi chiar m-au ajutat. In primul rand m-au ajutat sa nu imi fie frica si sa fiu relaxata si asta conteaza foarte mult cand esti la inceput de drum. Cand an ajums acasa ma asteptau si parintii cu soacra pentru ca normal, erau si ei nerabdatori sa isi vada nepoata. Insa ceea ce ma bucurat este ca nu au stat foarte mult pe capul meu. Desi poate suna a rautate din partea mea, nu mi-am dorit deloc sa am pe cineva pe cap cand ies din spital mai mult de cateva ore. Eram prea obosita si agasata de atata agitatie incat mi se parea deja ca sunt prea multe persoane. Odihna te face om normal la loc dar asta iti ia cateva zile in cazul fericit in care ai un bebelus care nu plange non stop. Iar eu multumesc lui Dumnezeu, am un bebelus atat de cuminte cum nu mi-am imaginat vreodata ca poate fi!