Ultimele săptămâni de sarcina întotdeauna sunt cele mai grele, mai ales vara când este foarte cald și abia mai suporți orice în jurul tău. Aveam deja 38 de săptămâni și îmi doream sa nasc cât mai repede, chiar dacă eram la a doua nastere și știam deja ce ma așteaptă. Era marți, aveam programare la TNS și verificat col. Contracții false aveam de ceva timp dar în ziua aia era chiar liniste. Speram ca la monitorizare sa se vadă maca o contracție cât de mica, dar nimic din păcate. Intru în cabinet cu rezultatul de la TNS, ii spun medicului ca abia aștept sa nasc, ca nu mai pot, iar el zice "hai sa vedem dacă nastem". Verifica el colul și zice "3 cm, mâine naștem". Am rămas blocata, nu îmi venea sa cred și zic "cum, maine?". Mi-a zis apoi ca da, am 3 cm dilatatie deja și ca dacă peste noapte nu se întâmplă ceva (pornit contracții/rupt membranele), atunci sa vin a doua zi de dimineata la maternitate sa îmi provoace contracțiile ca sa pot sa nasc si ca pana la ora pranzului cu siguranță am bebelusa in brate. Prima nastere fusese tor provocata pentru ca nu ma dilatam și speram ca de data asta să nu ajung în același punct pentru ca durerile au fost mult mai intense decât la un travaliu normal. Ajunsa acasa aveam contractii cam la 5-6 minute dar deloc dureroase, doar mi se întărea burta. Vreo 3 ore m-au ținut asa și s-au oprit. Eram emoționată toată știind ca în câteva ore îmi întâlnesc minunea. Bineînțeles că nu s-a întâmplat nimic peste noapte asa ca de dimineata m-am prezentat cu bagajul la maternitate pentru internare. A durat cam vreo ora sa ajung în sala de nastere. Aveam ceva contracții foarte foarte ușoare. Mi-au făcut în vena 2 doze de calciu după care parca deveneau puțin mai intense contracțiile, dar nimic deosebit. La 9:40 a venit medicul la mine, aveam 4 cm dilatație, mi-a rupt membranele și mi-a pus perfuzie cu oxitocina. După primele picături au început contracțiile puternice, alea adevărate, lungi și dureroase, direct la interval de 1 minut. Eram convinsa ca o sa suport mai ușor de data asta, ca doar știam cum e, dar mi s-au părut la fel de dureroase și ma rugam sa scap cât mai repede. O tot întrebam pe moasa dacă trebuie sa urmeze și mai intense de atat ca să știu la ce sa ma aștept, iar ea îmi zicea sa nu ma gandesc la asta, sa îmi vad de travaliu ca ma descurc foarte bine. La 11:20 a venit medicul sa vadă cum sta treaba. Abia așteptam să aud ce dilatație am ca să știu cât mai durează. Eu parca simțeam deja o presiune tor mai mare și nevoia sa împing. Medicul foarte răbdător, din pat pana pe masă aveam doar 2 pași de făcut, dar a durat 2 contracții sa reușesc. În timpul asta m-a lăsat în ritmul meu, sa treacă contracția ca să ma pot misca și pentru asta ii mulțumesc. Ajunsa pe masa îmi spune "10 cm dilatatie, în 3 minute naștem, totul e în regula". Am crezut ca lesin de fericire și panica în același timp. Mi-a explicat ce și cum am de făcut timp în care sala s-a umplut de personal medical: asistente, infirmiere, neonatologie și ce mai era pe acolo. Cu siguranță a contat ca deja știam oarecum ce am de făcut pentru ca din 3 contracții am născut. Ușor și rapid, deși fetita nu a fost chiar mica: 3520 g și 51 de cm. Imediat după ce a ieșit din burtica, mi-a fost pusa pe piept pentru vreo 10 minute, apoi au luat-o sa o curețe puțin și sa o cântărească, timp în care medicul s-a ocupat de placenta, cusut s-o recoltat celule stem. După ce am ajuns înapoi în pat fetita mi-a fost adusa și pusa la san de către asistenta de la neonatologie. Am mai stat împreună vreo 40 de minute cred, după care m-au lăsat sa ma odihnesc pana urma sa merg în rezerva. Nu îmi venea sa cred ca am născut asa de repede și de ușor. Comparativ cu prima nastere pot sa zic ca parca acum am simțit un pic mai tare expulzia, dar a fost mult mai rapida. Data trecuta ma chinuisem mai tare. La fel și epiziotomia a fost mult mai micuta decât data trecuta. Așadar, mamici, sa nu va fie teama de nasterea nasturala, avem un corp foarte deștept care știe ce are de făcut și ne ghidează în tot acest proces minunat al nașterii. Referitor la experienta nașterii în maternitatea de stat din Brașov, nu am absolut nimic de comentat. Amândouă am fost îngrijite foarte bine. Moasa foarte dedicata și calma, medicul meu nemaipomenit, m-a încurajat și m-a ajutat sa nu ma chinui, asistentele și infirmierele foarte drăguțe. Cât am stat în rezerva non-stop venea cineva sa întrebe dacă suntem bine, dacă avem nevoie de ceva, dacă am nevoie de ajutor, m-au ajutat sa pun fetita la san. Exista și consultant în alăptare care m-a vizitat de doua ori desi alaptasem și primul copil și știam ce am de făcut. Cu toate astea a insistat sa ma ajute macar cu sfaturi. Mâncarea foarte bună și multa, n-am avut nevoie de nimic de acasă, curățenie non-stop. Mai pe scurt, condițiile sunt ca la privat. Nu am dat bani nimănui și nici nu mi s-au bătut apropouri de genul asta. Puțin cam lunga povestea mea, dar sper sa le ajute pe viitoarele mămici.
Comentarii