Astazi as vrea sa va spun despre ceea ce ma framanta in ultima vreme. Mi-a fost mereu teama ca poate n-am sa ma descurc, poate n-am sa stiu cum sa fiu o mama buna. Eu am o mama......plina de imperfectiuni, dar perfecta. Un suflet frumos, care a facut absolut tot ce este omeneste posibil pentru copii ei. O femeie care nu a avut acces la prea multa informatie atunci cand ne-a adus pe noi pe lume, care a avut un serviciu modest intr-o fabrica, dar care a compesat cu o dragoste si cu un spirit de sacrificiu enorm. Si mereu mi-am facut griji pentru copilul meu. Cum am sa-l pot apara, ce-am sa-i pot oferi ca sa aiba o viata frumoasa? Nu vreau sa fac imposibilul, nu vreau sa creasca ca si cand totul i s-ar cuveni, dar nici nu vreau sa simta ca parintii lui sunt neputinciosi si nu-l pot ajuta mai mult. Sunt atat de fericita de acest copil, dar in acealasi timp, pentru ca ma cunosc foarte bine, stiu ca voi suferi foarte mult daca am sa-l dezamagesc. Probabil ca imi veti spune sa iau lucrurile usor, pas cu pas si aveti dreptate. Dar.................o mama intotdeauna vrea sa fie perfecta in ochii copilului ei, sa fie capabila de a face imposibilul.Iarasi nu-l aduc pe sotul meu in discutie pentru ca el imi spune mereu 'lasa draga ca totul va fi bine'. Barbatii..............
............Dar eu deja ma gandesc.................
Comentarii