-
Înainte sa rămân gravida îmi făcusem un plan în care îmi propunem sa continui munca și sa o duc cat de mult pot, ma visam și pe la 9 luni lucrând, crezând ca e ușor dacă stau pe scaun...
Eu lucrez în domeniul Beauty pe partea de Unghii și Extensii de gene. Acest job presupune sa stai mai tot timpul pe scaun. Dacă în primele luni lucrul acesta era acceptabil acum la 8 luni este extrem de apăsător! La propriu! Copilul meu este poziționat cu capul în partea de sus în apropierea stomacului iar din cauza poziției mele la locul de muncă, ușor plecata în fata, el îmi apasă pe burtica în zona de sus și pune o presiune foarte mare!
În primul trimestru de sarcina m-am simțit atât de rău încât nu aveam chef de nimic! Motivație 0! Nu țineam cont de programari și devenisem cam de organizata! Adică în meseria aceasta trebuie totuși sa te și promovezi cu lucrările făcute..Sa postezi și sa atragi noi clienți! Nu prea mi-a mai pasat și nu postam mai nimic..Ba din contra, când aveam zile libere ma bucuram...în limita în care poți sa te bucuri atunci când amețește, vomiți, faci pipi și stai în pat!
Totuși de cate ori eram prezenta la muncă, deși ziua începea greu iar pe fata mea se vedea starea de rău..iar în căști muzica pe care o ascultam în căști era deprimanta 😂 eu treceam mai ușor! Adică ma luam cu munca și.mai uitam de acest rău groaznic! Era foarte amuzant ca ma întrebau colegii cum sunt și răspundeam foarte trista spunând ca nu ma simt prea bine..Atât de bosumflata eram încât parcă nu mai socializa cum trebuie..devenisem prea plângăcios a..și nimănui nu ii place sa asculte drame..Am o colega care îmi spunea" Asta este ","toate am trecut prin asta", "lasă că trece".Ce credeți ca s-a întâmplat? A trecut pana la urma la mine răul și a început la ea! Colega mea are în jur de 40 de ani și își luase gândul de la o nouă sarcina, ea având deja 2 fetițe.
Am trecut de aceasta etapa grea și după când deja mă simțeam mai bine și îmi revenise cheful de munca, clientele mele s-au înjumătățit! Au început ușor sa își caute pe altcineva de când eu le-am dat vestea..M-am trezit că îmi revenise cheful de muncă dar nu mai aveam pe cine sa muncesc! E clar ca focusul meu s-a dus spre altceva și asta se simte!
În zilele libere ma bucuram de somn și de timp liber, nu am făcut o dramă din asta, dar era clar ca trebuie sa calculez lucrurile altfel! Am văzut partea bună și chiar m-am bucurat deși poate financiar am simțit ca trebuie sa ma strâmtoarez..
In al treilea trimestru deja calculele mele da cu minus..în sensul în care clar nu fac fata cu cheltuielile din salon și plus ca devenise mai greut. Ma mișc mai greu, sunt dureri de burta mai accentuate și e clar ca nu vreau sa țin locul în salon închiriat pentru câteva zile de munca..nu mai este rentabil!
Am vorbit cu conducerea și am decis ca o sa plec la finalul acestei luni. Asta înseamnă că voi avea exact 33 de săptămâni. Atât s-a putut! Dar in final sunt mulțumită! Am muncit lejer și am câștigat atât cât să mă descurc decent!
În continuare ma voi focusa pe organizarea casei și o sa încep sa fac bagajul de maternitate. Dacă va fi mai greu, ca deja am fost prevenita..în caz de nopți albe și alte probleme din ultima luna sunt gata sa îndur! Totuși sunt și puțin speriata de perioada următoare..Sper sa fie bine! 😌
Comentarii