In primul rand vreau sa felicit atat burticile cat si mamicile de pe blog pt sarcina, respectiv copil, iar pentru aspirantele la acest titlu sa nu isi piarda increderea, sa aiba credinta ca bebe va aparea cand se vor astepta mai putin(eu sunt un exemplu).Vreau sa va impartasesc gandurile, sentimentele si trairile mele si voua in speranta ca va vor fi de folos sau macar ca va vor da SPERANTA,(ma voi adresa mai mult celor care au probleme in a aduce pe lume un ingeras).
Dupa o relatie de 8 ani am hotarat ca este timpul sa intre in viata noastra un copil, zis si facut.In octombrie 2014 am facut un test de sarcina care a iesit pozitiv, a urmat primul control unde mi s-a confirmat sarcina 6-7 saptamani.Am avut parte de toate simptoamele sarcinii(greata, varsaturi, durere ingrozitoare de sani, etc) zilele au trecut, in noiembrie a urmat a doua eco, totul ok sarcina 11 saptamani.In schimb 4 decembrie 2014 a urmat sa devina cea mai neagra zi a mea totul a inceput de la o banala temperatura care cu fiecare ora care trecea crestea asa ca am fost de urgenta la spital unde mi s-a spus ca am sarcina oprita in evolutie la 13 saptamani.....mi s-a facut intreruperea de sarcina insa nimeni nu mi-a spus motivul clar auzeam doar 50%pot fi cauze genetice.Nu vreau sa va mai bag in toate detaliile asa ca o sa fiu cat mai scurta cele care au trecut prin asa ceva cred ca imi inteleg durerea sufleteasca care nici acum nu mi-a trecut.......Am inceput sa "lucram" la bebe iar problema era ca in fiecare luna imi faceam teste si toate au iesit negative ajunsesem la cate 7-8 teste pe luna.Am incetat sa mai sper la o sarcina in luna septembrie 2015 cand am hotarat sa imi fac mai multe investigatii, dar ce sa vezi imi intarziase ciclu cu 2 saptamani iar eu nici nu observasem decat cand m-a intrebat doctora la control si mi-a spus ca sunt insarcinata..........Au urmat temerile ca nu o voi duce la bun sfarsit, ca se va opri in evolutie, temeri care erau aprofundate de ceea ce citeam ca mai patisera alte fete pe net care aveau sarcini oprite in evolutie.....Faceam eco pe fiecare saptamana de teama, la toate eco totul era in regula.......Astazi vreau sa va spun ca avem 17 saptamani de sarcina, am facut dublu test si toate analizele recomandate, bebe are 174 de grame si este foarte activ, am inceput sa il simt de la 16 saptamani a fost ceva magic parca ma atingea o aripioara ceva prin burta, o senzatie care ma gadila....Acum de cand il simt am mai lasat teama la o parte putin, merg cu speranta si astept morfologia care este pe 15 feb.La inceputul sarcini ma gandeam daca sunt pregatita pt un copil,daca i-am ales un tata bun?!.....Acum realizez magia care vine o data cu sarcina si cu bebe, pentru mine sunt amintiri de neuitat testul pozitiv, confirmarea sarcinii la eco, lacrimile sotului cand l-a vazut miscand la eco pe bebe prima bataie din picioruse pe care am simtit-o......credeti-ma ca am lacrimi in ochi cand va scriu nu am avut pana acum nici un simptom de sarcina fara greata, varsaturi, etc, insa realizez cu fiecare saptama ce trece ca am o viata in mine si ca sunt responsabila pt ea....De aceea fetelor va rog sa nu luati in calcul tot ce scrie pe net, sa va faceti rau crezand ca daca a-ti pierdut o sarcina sau doua asta inseamna ca nu o sa puteti duce la cap o viitoare sarcina, iar daca bebe intarzie sa apara incercati sa nu va mai stresati (m-am stresat eu destul si pt voi iar acum nu imi vine sa cred cat de bleguta am fost) ca cu siguranta va veni cand v-a hotara Dumnezeu, nu noi.Mergeti in fata cu incredere, speranta, credinta si optimism.Va doresc din suflet sanatate si sper ca va ajutat cat de putin experienta mea, macar poate va mai dat un pic de speranta......
PS:Nu va certati cu Dumnezeu ca nu intelegeti de ce iti da o viata ca mai apoi sa o ia ca nu are El nici o vina eu am realizat asta abia acum, cand nu mai aveam sperante ca voi mai ramane insarcinata si culmea am ramas exact in aceeasi perioada si cand ma asteptam mai putin!
Comentarii