Nasterea la un spital de stat
In saptamana 39-40 au inceput sa isi faca loc in viata mea grijile si teama.. Teama ca bebe nu da semne sa iasa, nu am niciun simptom de nastere si stiam ca, cu cat trece mai mult timp, cu atat o sa fie mai putin probabil sa pot naste natural, pentru ca bebe e deja mare si tot creste..
In saptamana 40, controalele au fost la 2 zile, medicul ma chema mereu pentru monitorizare.
In duminica din 17 septembrie m-a trimis din nou la spital pt CTG, cchiar daca el nu era de garda. Doctorita de acolo mi-a zis ca ar fi bine sa ma interneze pt ca imi iesise tensiunea mare 145 si imi iesisera 2 contractii pe monitorizare. Eu zic ca erau de la miscarea bebelusului si nu era nimic grav, deci as fi putut pleca linistita acasa, insa ea a insistat sa ma interneze.
Am dormit prima noapte pe un pat tare… fara saltea si fara baie, cu o colega de salon care sforaia.. Deci mai bine zis nu am dormit, ci am plans pt ca eu nu pot dormi daca sforaie cineva:( M-a sunat dr meu si mi-a zis sa nu mai mananc nimic dupa 12 noaptea si sa nu mai beau apa dupa ora 3 noaptea. Era clar ca voia sa imi faca cezariana. Pe la ora 1 am si vomitat, ma treceau toate starile si emotiile, in special frica de necunoscut.
Dimineata 18.09.2023 a venit dr meu si a povestit cu mine, mi-a recomandat operatia, avand in vedere ca aveam 40+6 zile, era riscant sa mai stau. Mi a dat si varianta de natural indus, pt ca nu aveam absolut niciun simptom ca bebe ar vrea sa iasa, si de cezariana, avand in vedere ca bebe are 4.4kg. A trebuit sa aleg cezariana din pacate, parea imposibil la natural si zicea ca tot la operatie as fi ajuns (el oricum ar fi vrut maxim marti sa ma opereze pt ca nu voia sa riste).
Apoi au venit cu pregatiri anestezista sa imi dea la semnat niste foi cu intrebari despre starea mea de sanatate, apoi mi au dat o camasa pt operatie si m au pus sa fac dus cu un sapun lichid special cu betadina. Asteptarea a fost grea..
De abia pe la 11:40 am intrat in sala de operatii. Erau 100 oameni in jur, era multa galagie, toata lumea vorbea, se pregatea.. Mie imi era foarte frica. Mi-au dat anestezia in timp ce ma tineau sa nu ma misc si apoi m-am intins pe masa. A durat f putin pana cand imi amorteau deja picioarele. Imi venea sa vomit de la starea de rau. Am intors capul intr-o parte si nici bine nu am apucat sa ma dezmeticesc ca deja s-a auzit glasul lui bebe. A fost emotionant, l-au curatat si l-au adus sa il pup, timp in care o asistenta facea multe poze ca sa am amintire, ii super multumesc! Din pacate nu s-a putut sa am o nastere cum imi doream: blanda, naturala, cu ora magica, cu bebe pe piept… Dar important este ca totul e bine.
M-au dus in salon si dupa cateva ore mi s -au dezmortit picioarele. Ceream analgezice incontinuu, a fost o durere de nedescris. Apoi seara o infirmiera m-a ridicat din pat sa fac cativa pasi, a fost foarte naspa… Zilnic trebuia sa fac pasi, durerile erau insuportabile. Am plans in fiecare zi dupa nastere. De durere, de depresie…
Conditiile din spital au fost ok, la fel si personalul, chiar daca este de stat. Nu consider ca ar fi meritat 3000€ o nastere la privat - atat costa la singurul spital privat din oras.
De bebe nu puteam avea grija insa il aduceau si apoi il luau, mi-l atasau la san si statea cumintel. Am stat internata 5 zile din cauza durerilor.. Colegele de salon nu aveau dureri asa mari, insa eu sunt mai sensibila. Ele se ridicau mai usor, se puteau apleca, spala, urcau scari.. Eu aveam nevoie de ajutor la orice actiune, de abia reuseam sa imi iau apa de pe masa…
A fost un drum tumultos, am zis ca dupa experienta asta (desi sarcina a decurs ff bine), nu mai vreau alti copii, ca sa nu mai trec prin asta…
Am avut multe ganduri, frici, dureri, nopti nedormite si toate astea m-au facut sa clachez. Pana si drumul catre casa a fost rau, simteam durere la fiecare pietricica… Insa a meritat intr-un final, avand in vedere ca acum il pot tine pe bebe in brate🩵
Comentarii