Zile din spital mi s-au parut foarte luungi dar in acelasi timp minunate. In prima zi cand mi-au adus bebelusa mi-a fost frica sa o iau in brate, a venit o asistenta sa imi arate sa ii schimb pampersul, asa o intorcea parca era de jucarie, apoi m-a invatat sa o spala la fundulet de fiecare data dupa ce face treaba mare, imi era asa de frica, daca o sa o scap, daca nu o sa ii placa apa. Prima data mi-a aratat asistenta si apoi am facut eu, aveam asa mari emotii, dar m-am descurcat de minune, parca faceam asta din totdeauna.
In prima noapte cand au lasat-o in salon nu am dormit deloc. Bebelusa era in patutul ei si eu ma tot duceam la ea...sa vad daca respira, daca doarme, daca nu a facut caca/pisu, ma uitam la ea ca la o icoana, nu imi venea sa cred ca e a mea. A dormit foarte bine de la inceput cate 4 ore legate, fara sa se trezeasca, si atunci cand se trezea ii dadeam sa mannce si o schimbam si ea adormea la loc.
In urmatarele zile au fost zile de acomodare, cunoastere si invatare. In fiecare zi invatam ceva nou despre ea. Abia asteptam vizitele medicului neonatolog sa o verifice sa imi spuna ca e totul bine. A facut o forma foarte usoara de Icter, nu a necesitat sa fie pusa sub lampa. Analizele i-au iesit foarte bine si asteptam sa mergem acasa
Comentarii