Stii ca esti mamica, atunci cand te doare sufletul pentru durerea oricarui copil din lumea asta, chiar si pentru cei pe care nu-i cunosti. Cand atunci cand ceva rau se intampla unui copil, oriunde in lume nu poti sa nu te intrebi ptr. o fractiune de secunda "Daca era al meu?" si inima iti sangereaza o picatura ptr. fiecare nenorocire intamplata unui copil, oricare ar fi el.

Iata-ne la al 5-lea miting din luna septembrie pentru aceasta CAUZA.

Nu avem voie sa obosim.

Nu ne lasa Ionut si toti cei care au fost victime sau au ramas cu traume din cauza ignorantei si indiferentei vis a vis de situatia cainilor fara stapani, lasati la voia intamplarii pe strazi.

Manifestul s-a derulat, astazi 22 septembrie, in intervalul 11-12h30, conform autorizatiei de la Primaria Capitalei.

A fost o miscare decenta, in aceeasi nota generala ca si pana acum, cu obiectivul de a cere  autoritatilor aplicarea asumata si responabila a legii, care trebuie sa se concretizeze prin ridicarea definitiva a cainilor de pe strazi, de langa blocuri, din parcarile magazinelor, ale firmelor, din parcuri, etc.

S-au strigat slogane cu referire la faptul ca traim intr-o tara europeana a secolului 21 si ca cerem ferm respectarea drepturilor fundamentale din Constitutia Romaniei: dreptul la viata si siguranta, la integritate fizică şi psihică, dreptul la asigurarea igienei şi a sănătăţii publice,  la un mediu sănătos si nu in ultimul rand,  dreptul la protecţia copiilor.

S-a facut apel public catre responsabilitate cetateneasca  pentru decizia din 25 septembrie pe care urmeaza sa o ia Curtea Constitutionala in ceea ce priveste legea votata de Parlamentul Romaniei cu privire la acest subiect.

Vrem aplicarea responsabila a legii! Simbolic, ii vom spune Legea lui Ionut, caci oricare dintre copiii nostri putea sau ar putea sa fie in locul micutului ingeras.

Promitem ca vom monitoriza in continuare activitatea autoritatilor privind aplicarea legii si efectele din realitatea noastra.

Nu mai acceptam o noua tragedie, o noua intamplare nefericita, caci..

Nu putem lasa cainii sa ne UCIDA copiii![attachment=10239:1.jpg][attachment=10240:2.jpg][attachment=10241:6.jpg][attachment=10243:3.jpg]

Ne ascundem dupa vorbe, si unii si altii si ne-am pierdut in conflictul asta din care pierdem toti. Pentru ca in loc sa ne concentram pe un compromis intre cele doua parti ne tinem strans de extreme.

Discutam cu aprindere "eutanasie" vs "exterminare", ne subliniem cu orice ocazie ba ca "autoritatile fac bani din exterminarea cainilor comunitari" ba ca "ONG-urile fac bani din sterilizare" si la ce am ajuns? Nicaieri. 

"Copiii trebuiesc supravegheati rostesc" cei din tabara anti-eutanasie, e vina parintilor, a bunicilor, a bonei. Multi dintre ei n-au nici cea mai mica idee cat e de usor sa pierzi un copil din vedere, cat e de greu sa te strecori prin toate cotloanele in care se baga un copil de 2-5 ani. Dar au dreptate copii trebuiesc supravegheati, trebuiesc invatati ca nu se pleaca din raza vizuala a parintelui, ca nu pleci cu strainii etc, suntem buni la teorie.

Tabara pro-eutanasie nu vorbeste decat de ridicarea "javrelor" de pe strada si eutanasierea lor. Putinii care ii numesc caini comunitari se pierd in marea de oameni care au un limbaj agresiv. Si mesajul se pierde incet, e greu de crezut ca vrei sa fie eutanasiati humanely daca ii mentionezi cu ura sau ca si cum ar fii niste gunoaie care doar trebuie maturate.

Si unii si altii avem de invatat. Cei pro-eutanasie au de invatat ca moartea violenta ne rezolva poate problema insa ne manjeste constiinta. E bine sa fii om in tot ce faci si sa-ti respecti principiile indiferent de cat de rea e situatia, anumite compromisuri nu se merita.

Cei anti-eutanasie trebuie sa invete ca degeaba sustin o idee aparent nobila daca nu ii iau in considerare toate ramificatiile. Degeaba il salvezi de la moarte daca nu poti sa-i oferi o viata buna. Uitati-va doar la oamenii care aleg sa fie eutanasiati pentru ca viata lor a ajuns un cosmar pentru ei si ceilalti. E oare viata atat de importanta daca traiesti un infern? 

Ambele tabere trebuie sa invete sa transmita un mesaj corect si sa fie dispuse sa lucreze impreuna la un compromis.

PS. Mesajul meu nu se doreste un atac userii acestui forum. 

E duminica seara, s-a sfarsit weekendul , ne pregatim de o noua saptamana.

Astept copilul sa vina de la circ ( e cam tarziu totusi, s-or fi dus la proteste ? ) si ii pregatesc ghiozdanul pentru maine.

Si calc o camasa ...

Calc prima camasa de elev a copilului meu !!! Ma inunda emotia, bucuria, lacrimile, simt nevoia sa impartasesc momentul cu voi fiindca sunt absolut fericita , ceea ce va doresc si voua .

Am trecut momentul de fericire " sunt insarcinata", l-am trecut si pe cel de "sunt mamica".

Primul dintisor, diversificarea, primii pasi, gradinita, prima vacanta....

Oameni buni, eu acum calc prima camasa de scolar !

Urez bobocilor mult succes in primul lor an scolar !

( si sunt convinsa ca e asa liniste pe forum fiindca sunt destule mamici care-s la primul calcat de camasa pentru scoala, asa-i ? )

Va saluta dintre emotii si lacrimi