Cum mi s-a parut Rom�nia dupa 3 ani in care n-am mai fost acolo? Unele lucruri s-au schimbat, unele in bine, altele au ramas la fel, altele, din pacate, in rau.
Astept sa-mi spuneti, voi care traiti in Rom�nia sau ati venit ca turisti, ca si mine, daca ma insel: lumea vorbeste mai repede? Ori am devenit surda (se poate si asta), ori vinzatorii si chelnerii sint platiti la debitul verbal.
Am mai inregistrat o tendinta: folosirea cu nemiluita a diminutivelor - punguta, supica, bluzita...
Am vazut steaguri rom�nesti in vitrine sau pe balcoane si, ca sa fiu sincera, mi-a placut. Citeam undeva ca de-abia prin 2006 cind a fost campionatul mondial (?) de fotbal nemtii au avut curajul sa atirne steagul national la ferestre si au inceput sa afiseze ostentativ patriotismul. Inseamna ca si la noi rom�nii incep sa fie mindri de ei.
Bucurestiul mi s-a parut in continuare un oras dinamic, activ, coplesit dar nu molesit de caldura. Oamenii ies in parcuri, terasele sint pline. Am apreciat amenajarea parcurilor, zonele de joaca sint fabuloase, la fel si aparatele de fitness. Stiu, erau si acum 3 ani, insa din fericire s-au mentinut.
Zona Universitatii, Piata Amzei au fost renovate si sint curate. Blocurile, desi culorile te lasa un pic perplex, arata mult mai bine ca acum citiva ani. Am mincat cu prietenii la o terasa, Picadilly, pe linga Piata Alba Iulia, era foarte frumos amenajata si ne-am simtit excelent. Am nimerit (asta-i cuvintul) si la Casa Doina de pe Kiseleff si am cazut pe spate :-))
N-am mai vazut Dacii 1300, cel putin nu in Bucuresti. La Mamaia, da, cu numar de provincie. Si multe soferite.
Am intilnit vinzatori si vinzatoare foarte amabili. Da, nu mai e un mit, ci realitate. De fiecare data am fost salutata politicos de casierele din supermarket-uri, inainte sa salut eu. La aeroport, iar contrar a ceea ce am putut citi cu alte ocazii, functionarii amabili si destinsi, au glumit cu copiii, ne-au urat "Bineti ati venit" si "Drum bun". Asa ceva nu mi s-a intimplat niciodata in Franta, bine nici nu sint francezii renumiti pt amabilitatea cu turistii.
Cumnatul meu a fost siderat de multitudinea de farmacii. Eu ma intreb cum reusesc sa-si plateasca angajatii, in fiecare farmacie am vazut intre 2 si 4 vinzatori si rar un client in fata mea. De asemenea, ma gindesc cit o sa reziste patiseriile, numai in zona Sincai sint vreo 4 sau 5.
Pentru mine, care stau la tara, e a naibii de bine sa am magazine la parterul blocului, fara sa fac kilometri - magazin de haine, notar, coafor, cosmetica, farmacie, dentist, butic in care poti cumpara o sticla de apa la 10 seara daca ai nevoie.
Ciinii vagabonzi - din pacate, da, mai exista si pacat ca nu se face ceva pentru ei. Si pentru oamenii care sint obligati sa se fereasca de ei.
Magazinele s-au infiintat si desfiintat intr-o veselie. Acum 5 ani mai exista Eva. Acum 3 ani am descoperit o librarie. In 2013 nu mai era librarie, asa ca nu m-a mai interesat. Din fericire libraria de la coloane mai exista si cea din Romana de linga cinema studio. Cred ca singurul butic care a implinit 15 ani de existenta, si m-am bucurat ca mai traia, era "Dada", de linga Piata Amzei. In Unirea a fost imposibil sa ma orientez, este atit de farimitat in standuri si standulete ( na, ca m-am molipsit cu diminutivele!), cu intrarile blocate in cele 2 aripi, fara plan, incit m-a obosit si am iesit repede. Mult mai aerisit si mai civilizat este Mall-ul de la Big.
Am fost sa-mi vad liceul, Nicolae Balcescu. Pe cind facea cumnata-mea poze, a iesit dintr-una din cosmeliile alea rapciugoase o puradea de vreo 3 ani, goala pusca. Cum se poate, mey, ca in mijlocul Bucurestiului, linga unul dintre cele mai cunoscute licee, unde zica-se, invata elita, sa fie pastrate casele alea si populatia aferenta?!!
N-as vrea sa inchei pe o nota negativa, dar cu adevarat, singurul lucru care m-a enervat, a fost muzica de la mare. Am scris si la topicul lui Rufus, despre turism, ce-am patit la Mamaia, cum ne-au otravit noptile cu nesimtirea lor proprietarii de cluburi. Pina la urma nu sint ei cei vinovati, ci aceia care le-au dat autorizatia, le-au dat voie sa raga muzica pina la 5 dimineata, in fiecare noapte (nici macar nu era in week-end), in imediata apropiere a hotelurilor. Si sa faci reclamatie si jandarmii sa-ti raspunda ca ei nu pot face nimic, decit sa le dea amenda, dar ca milionarii de patroni nu se sinchisesc!!!
A, si a mai fost o chestie care pe mine m-a socat: felul vulgar, grobian, in care discuta unul de altul, presedintele si primul ministru.
Citeste tot mesajul >Mie imi place aici. Imi place mereu, de pe vremea cand era un spatiu mic mic si in care vorbeau fetele despre copii, despre boli, despre suparari si bucurii. Imi place aici si acum cand e mare si mult mai greu de folosit, de mine, inadaptata tehnologic.
Imi place ca e o piata publica in care iesim si ne sfatuim. Am oameni care imi plac sau nu-mi plac. Ca-s viata. Pe aia care nu-mi plac ii ignor. Pur si simplu. Trebuie sa sara calul rau de tot sa ma manifest, altminteri ne ignoram reciproc si e mult mai bine asa. Cum ar fi sa ne smulgem parul si sa stam cu fustele in cap la orice �inamicitie�?
Eu am oricum o parere destul de solida despre mine si despre convingerile mele, nu ma incearca des indoieli. Si am discernamant si liber arbitru.
Dar ma uit la oamenii care sunt mai nou sau mai timizi, care scriu mai rar sau care chiar au o problema care le afecteaza increderea in propriile decizii� daca un asemenea om pune o intrebare si se produce o busculada generala la subiect, se lasa cu acuzatii calomnioase si cu calificative negative� pai omul ala nu mai scrie in veci. S-a lecuit.
Si ma intreb, unde e aportul calitativ al informatiei� nu mai am pretentia ca fiecare subiect sa aiba consistenta, mi-a trecut asta. Dar zic sa nu uitam sa ajutam omul care intreaba. Nu sa ne rafuim unii cu altii. Ca oamenilor li se face frica sa mai intrebe sau sa mai ceara ajutor.
Admin, ti-as propune sa scoti butonul de unlike� daca cuiva ii place un raspuns, sa dea like. Dar de aici pana la a o da in rafuieli cu �minus� mi se pare �de porc� cum zice fiica-mea! Suntem adulti sau nu mai suntem?
Citeste tot mesajul >Sunt un copil unic si nu inteleg deloc teoria cu "e bine sa aiba copilul un frate, ca sa se ajute cand or fi mari, ca e greu sa fii singur", asa cum mi se tot spune prin parcuri si de catre cunostinte.
In primul rand, daca mai fac un copil, il fac pentru ca il vreau, nu ca sa aiba primul copil un sprijin la batranete... Asa cum nu l-am facut nici pe primul ca sa-mi dea un pahar cu apa... (desi sper ca mi-l va da :) ).
Apoi, daca ma gandesc la sprijin, eu am exemple printre cunoscuti si chiar in familie care contrazic rau de tot ideea asta: fratii s-au instrainat complet, nu se mai vad cu anii, de ajutor nu poate fi vorba.
Tot mergand pe firul asta, acum, la maturitate, nu ma simt deloc singura, fara frati: singura in raport cu ce? N-am termen de comparatie si nu stiu cu ce m-ar ajuta efectiv un frate/sora: cu bani? cu prezenta? cu sufletul? pe post de prieten/confident? Nu sunt intrebari retorice, eu nu-mi dau seama cum e, de vreme ce nu am si de aceea construiesc diverse ipoteze.
Acestea fiind zise, culmea e ca imi mai doresc un copil, dar clar ca nu din motivele de mai sus. SI poate ca mi-l doresc din motive foarte egoiste: sa fiu din nou gravida, sa traiesc acea stare minunata, sa stau din nou acasa, sa am grija de copii si sa uit de lucrurile urate din viata "exterioara", de la serviciu... si tot asa. Motive contra: starea financiara, rata la banca, lipsa unui ajutor constant (le admir pe mamele care se descurca fara bunici/bone), varsta (mai aproape de 40 decat de 30)... si altele. De aceea, punand totul in balanta, probabil ca voi inclina spre nu. Din pacate.
P.S. Un alt motiv macabru pentru copilul nr. 2, auzit in parc: "Sa mai ai unul, daca Doamne fereste se intampla ceva cu primul" (de la o bunica trecuta prin experienta asta, dar tot macabru este.).
Citeste tot mesajul >Si eu am citit Rich Dad, Poor Dad dar subscriu la ideea ca este o carte din care nu inveti mai nimic dar pe de alta parte poate sa fie un eye opener pentru foarte multa lume mai ales pentru cei pierduti in rutina vietii, in rutina muncii.
Pe mine m-a inspirat o filozofie mult mai simpla dintr-o poveste a lui David Sedaris. Am mai scris despre ea pe forum...
�One burner represents your family, one is your friends, the third is your health, and the fourth is your work.� The gist�was that in order to be successful you have to cut off one of your burners. And in order to be really successful you have to cut off two."
Mai pe romaneste, avem un aragaz cu 4 ochiuri care reprezinta: sanatatea, familia, prietenii si cariera si o singura butelie de gaz pentru aragaz. Ideea este ca nu poti sa dai toate cele 4 ochiuri la maxim ca nu tine butelia. Ca sa ai succes in viata trebuie sa inchizi (sau sa dai la mic) unul din ochiuri, iar ca sa ai succes si performanta in ceea ce faci ... trebuie sa inchizi doua!
Prin prisma acestei filozofii, cred ca putem spune ca fericirea nu este direct legata de cariera si bani! Exista oameni foarte fericiti care au o familie minunata, sunt sanatosi, isi petrec mult timp cu prietenii, duc o viata boema, dar nu au o situatie financiara deosebita. Acestia au inchis la aragaz cariera! O decizie constienta sau inconstienta dar au succes prin faptul ca au o astfel de viata.
Concluzionez:
- succesul in viata nu inseamna numai bani si cariera. Inseamna si o familie frumoasa, cu copii frumosi si sanatosi care cresc intr-un mediu balansat. Inseamna si prieteni buni alaturi de care iti petreci momente fericite.
- fiecare decide ce ochiuri de aragaz inchide. Si din punctul acesta de vedere nu avem dreptul nici sa invidiem si nici sa criticam pe cei care au succes dar care au ales sa dea gaz la alte ochiuri de aragaz.
- cred ca putem insa sa criticam sau sa incercam sa motivam acele persoane care inchid toate ochiurile la aragaz sau care.... ard gazul degeaba.
Citeste tot mesajul >Prima casnicie.
Aveam 26 ani. Ne-am indragostit la prima vedere. In cateva luni ne-am casatorit. Defectele? Nu le vedeam, desi existau si unul era major: alcoolul. Dar credeam ca dragostea il va schimba, credeam ca impreuna vom muta muntii din loc. N-a fost asa. Dupa 1 an a devenit o casnicie plina de certuri, despartiri si impacari. S-a incheiat dupa aproape 3 ani , cand el a decedat.
A doua casnicie.
Aveam 32 ani , 1 copil si 2 parinti bolnavi, aflati in grija mea. Nu ma gandeam sa-mi refac viata. Si totusi , un barbat, cu 15 ani mai in varsta, mi-a atras atentia. Avea tot ce-mi doream la un barbat si mai ales se purta nemaipomenit cu fiica mea. Si asta a contat enorm. A fost tatal perfect ( si este tatal ) pentru copilul meu, in varsta de 2 ani, in momentul acela.
Totul a fost perfect vreme de cativa ani. Nu puteam trai fara el, nu puteam respira fara el, nu puteam sta departe multa vreme unul de celalalt. Nu eram casatoriti legal, pentru ca niciodata nu mi-ar dorit acest lucru. Nu un act ma putea face mai fericita decat eram, desi el si-a dorit tare mult sa oficializam relatia. Cunoscand un preot, ne-am cununat totusi religios, si asta avea o importanta mai mare pentru noi.
Doar ca in timp, totul s-a schimbat. Unele fapte si intamplari, m-au facut sa-mi pierd increderea in el. Si oricat am incercat sa trec peste sa iau totul de la capat, nu am mai reusit. Am incercat sa las totul in urma, sa accord si a doua sansa. Nu am putut.Sunt genul de om care nu suporta minciuna. Totul pana la minciuna.
Si uite asa au trecut anii si dragostea s-a dus, si ce-a mai ramas? O prietenie si cam atat. Am vrut sa pun punct relatiei de mai multe ori, dar a contat mai mult copilul meu, ce-si dorea ea. Iar ea il iubea si-l dorea langa ea. Si n-ar fi fost corect sa il iau de langa ea pe singurul tata pe care il cunoscuse. Ce mai contam eu in ecuatia asta? Conta doar fericirea ei. Si n-a fost tocmai bine. E asa aiurea, ca dupa ce copilul creste si are o viata a lui, sa nu mai ai nimic de impartit, sentimental vorbind, cu barbatul de langa tine.
Sincer, daca ar fi sa o iau de la capat, as avea doar un copil si atat. Pentru mine experienta casniciilor nu a fost tocmai una cu final fericit.
Si daca intr-un final ne vom desparti, pentru mine nu va mai exista a 3-a casnicie.
Citeste tot mesajul >