Logheaza-te cu
Ce de lume buna am vazut la Gala !!!
Nu sunt absolut deloc dezamagita de faptul ca n-am castigat un premiu. Spre deosebire de castigatori, noi suntem putin mai mici dar foarte inimosi, suntem in crestere ca sa zic asa.
O atmosfera destinsa, o energie pozitiva si o efervescenta pe care mi-as dori s-o pot transmite si eu mai departe !
E incurajator ca proiectele noastre au fost acceptate la Gala. Alinuk a muncit mult pentru asta, ca doar o stiti cat e de bataioasa si plina de initiativa.
Spiritul civic ne anima pe multi dintre noi. Diferenta o face iesirea din anonimat, cu cat spunem, povestim despre ce vrem sa facem, ce ganduri avem, cu atat vom reusi sa strangem mai multe maini laolalta. Maini care dau mai departe sperante sau lucruri concrete.
Asta seara am reprezentat cu mandrie oamenii superbi ai aceste comunitati care au pus umarul la proiectele noastre, sub orice forma.
Castigatorii acestei seri insa, nu sunt cei care au urcat pe scena, castigatorii adevarati sunt cei care au beneficiat de pe urma proiectelor premiate sau nominalizate.
Stiu ca vom creste . Am plecat de la spalat, calcat, carpit lucruri donate spre a le da mai departe celor care aveau absoluta nevoie. Am continuat cu martisoarele, cu rabdare de Sisif am pus ban langa ban, din orice lucru mic am facut un lucru insemnat. Am castigat alaturi oameni noi si am reusit sa luam un dram de deznadejde de pe umerii indoiti de soarta. Mana mea, langa mana ta, langa mana lor, pentru sufletele care dor !
Si ca sa vedeti cat de importanti sunteti, cititi va rog lista castigatorilor.
Va multumesc pentru ca ati facut posibila participarea campaniilor la aceasta Gala a societatii civile !
Citeste tot mesajul >
Eu am nascut pe 14mai o fetita minunata; avand acasa doi baieti :), sotul-Mihai si strumful Gabriel, acestia au decis ca fetitei sa-i gasim un nume de floare(caci eu am nume de floare), astfel ca, in urma cautarii pe Google, am gasit un nume deosebit-Dalia :); bun venit, Dalia, in familia noastra!
De acum, baietii sarbatoresc de Mihail si Gabril si fetele de Florii!
Citeste tot mesajul >
Cum spui ce gandesti?
Ani de zile am fost o muta. Nu spuneam cand ceva ma deranja. Eram intruchiparea diplomatiei prost intelese, sau ma gratulau ca si “diplomata” oamenii care de fapt abuzau de incapacitatea mea de a spune nu/ce gandesc/ce ma deranjeaza.
Apoi recent, post divort si dupa terapie, am avut o perioada in care tranteam cu furie exact ce gandeam. Fara ranchiuna, dar spuneam transant exact ce parerea aveam eu. Nu tam nesam ci daca avea relevanta intr-o discutie sau daca luam apararea cuiva care nu era prezent. Tonul face muzica mereu si incerc si acum sa nu fiu nesimtita... sper sa imi si iasa. Insa da, de cand spun lucrurilor pe nume, mi-e mai usor, sunt mai linistita si nu ma mai duc acasa cu bulbuci la gura de atata tacut.
Mai am insa momente cand nu spun ce vreau ca ma gandesc ca pot sa incerc si fac si ceva ce nu-mi place. Si nu-mi iese, e o porcarie, ma incarc negativ, ma frustrez, rezultatele sunt proaste. Si atunci imi zic degeaba ai gura mare daca taci in momente din astea. Trebuia sa fi zis nu, sa declin oferta.
Asa ca va propun sa dezbatem cum si cand spunem lucrurilor pe nume...
Si mai ales cum spunem cand ceva ne deranjeaza. O facem onest, in fata sau pe la colturi? Ne ridicam in plen sa combatem ceva? Sau asteptam sa si-o ia altul... cand exceptia devine regula si noi suntem din cei care respecta regulile... o lasam sa treaca? Chiar daca ne deranjeaza?
Eu sunt o Don Quijotista... tot sper sa mai rezolv din atitudini... sau macar spunand, pot sa nu ma mai incarc cu ne-spusul...
Sunt pe aici... sa zicem deci ce gandim!
Citeste tot mesajul >
Anul trecut, pe 8 iunie, am deschis un subiect de suport a tuturor adolescentilor ce sustin evaluarea nationala, pentru toti aspirantii la licee.
Nu, nu am uitat emotiile, nici calculele, nici bucuria, nici relaxarea de dupa.
Va invit si anul acesta sa trecem impreuna acest prag.
Iata ce scriam anul trecut:
Am deschis discutia asta pentru toate mamicile, taticii ce au copii ce se afla luna asta in focurile admiterii.
Pentru toate mamicile si taticii ce au trecut prin asta.
Pentru toate mamicile si taticii.
Ce o sa fie? Cum o sa fie?
Anii au trecut destul de repede si iata-ne in fata primului prag, asa mai serios, din viata copiilor nostri.
Emotii si de o parte si de alta. Vise si sperante. Alegeri.
Melancolia despartirii de copilarie.
Euforia unui nou inceput.
E o bucurie, innodata cu tristete in sufletele copiilor nostri.
S-au terminat si simularile, au venit si notele.
Am primt si brosura pe care o rasfoim cu nesat, cautand, notand, studiind, facand planuri.
Au aparut si primele contraziceri: ce liceu punem primul?
Sa ne gandim ca suntem la o cafeluta aburinda unde discutiile vin de la sine.
Sa sporovaim despre aspiratiile copiilor nostri, despre emotiile si asteptarile noastre.
Motivatie O idee super pentru toti parintii!
Propunere de: blackgirl0 pe 2013-06-04 07:14:20
Subiect Aprobat de redactor pe 2013-06-07 05:58:30
