• tzitziri spune:

    • Pe 21 mai o sa sarbatoresc un an si o luna de cand am aflat de diagnosticul meu de cancer la san. Si tot ce spun mai jos e din partea asta a baricadei...

       

      1. 'Pai 87% nu inseamna ca e bolnava.Nebuna sa fie sa isi scoata fara sa aiba nimic'

       

      Pentru mine, daca vad dimineata la meteo ca sunt 50% sanse sa ploua, imi iau umbrela. E o sansa mult mai mica decat 50%. Daca as primi un 'mesaj' ca daca joc duminica la loto am sanse 75% sa castig, as juca. Nebuna as fi sa nu o fac...

      Ei, asa e si cu chestia asta. Avea sanse foarte mari sa faca.

       

      2.'pai oricum poate sa faca si asa'

       

      Da, dar probabilitatea sa faca este muuult diminuata. Eu nu mi-as lua umbrela daca ar fi 5% sanse sa ploua. As merge la risc.

       

      3.'pai da, dar ea avea acces la reconstructii facute de plasticieni celebri etc'

       

      Din momentul in care am aflat de diagnosticul meu, mi-am vrut sanul scos. Nu am vrut sa aud de lumpectomie. Pur si simplu sanul meu a devenit inamicul meu nr 1. Vroia sa ma omoare. Asa ca trebuia sa il elimin inainte de a ma elimina el pe mine.

      Eu nu am suferit deloc pierderea, chiar m-a ''eliberat', am proteza (de aia de pus in sutien), par 'normala', am o cicatrice care nu ma infioara cand ma uit in oglinda si am o viata cat se poate de normala fara trauma ca nu mai am un san. Am vrut sa il scot si pe celalalt, dar au fost discutii si medicul nu a fost de acord. Eu l-as fi scos fara nici o urma de regret.Poate sunt eu mai sadica.

       

      4.'Pai putea sa astepte, cu controale regulate, sa faca boala, si dupa aia vedea.Ca in SUA , te vindeci daca ai stadiu incipient'

      Pai cu cancerul e cam asa....odata ce il faci, nu ai absolut nici o garantie ca nu se intoarce. Poti sa ai un nodul de 0.5 mm foarte agresiv care sa fi transmis celule prin corp inainte sa apuci urmatorul control.Sau poti sa fi declarat stadiul I cu 95% sanse sa mai prinzi urmatorii 5-10 ani, si totusi sa fi in aia mai putini norocosi care, datorita agresivitatii tumorei, dupa 5 ani nu mai sunt. Si iar revenim la procente.Deci odata declansata boala trebuie urmat tratament (care include si mastectomie, dar poate si chimio, radio, tratament hormonal, menopauza precoce, etc), pe care Angelina l-a evitat.

       

      5.'Pai putea sa o faca fara tam tam'

      Poate putea....eu nu fac tam tam cand am mai scris pe forum despre asta . Mi se pare ideea ca uite, am avut, eram insarcinata, pot totusi avea un copil sanatos. ''Uitati ca se poate, daca patiti ca mine, sa fiti sanatoase si voi si copilul.Nu trebuie sa avortati, nu trebuie sa respingeti tratamentul.Se poate' - nu vreau sa fac pe eroina ci doar sa demonstrez ca nu e un capat de lume.

      Sunt  multe femei infricosate de ideea ca extirparea unui san, nu mai zic a doi, le va lipsi de feminitate.Sunt femei care prefera sa ajunga la metastaze decat sa scoata sanul. Nu stiu cum se explica psihologic asta.

      Exemplul Angelinei mie imi arata (sau mi-ar arata, daca as fi avut teama ca nu o sa mai fiu asa feminina), ca uite ca feminitatea ei nu statea in sani. Ca daca ea, actrita la care saliveaza o gramada de barbati, a recunoscut public, si-a pus un 'stigmat', atunci eu, ca femeie normala, pot sa trec prin ceea ce a trecut ea.

       

      Mie mi se pare o decizie extraordinara. Daca as fi putut sa o fac inainte, as fi facut-o fara urma de ezitare. Doar ca nu m-am gandit ca o sa mi se intample mie.

      Citeste tot mesajul >

      • Motivatie Un mesaj obiectiv, inteligent si cu mult bun simt.

        Propunere de: Laura25 pe 2013-05-16 08:23:32

        Subiect Aprobat de redactor pe 2013-05-16 13:17:21

    • papanash spune:

    • corect !

      A fost delicios Mirela, savurat de toti deopotriva!. S-a cerut si un bis, ca la toate evenimentele remarcabile :)

       

       

      Voi trebuie sa fiti tare mandri fiindca ati format aici o comunitate extarordinara, formata din mii de membri

      unici dar cu multe asemanari,

      perfecti dar cu dorinte continue de mai bine,

      incercati de multe dar nicidecum infranti,

      imprastiati prin lume dar cu inima acasa...

      Citeste tot mesajul >

      • Motivatie Simplu si Adevarat.

        Dedic aceasta scurta prezentare.... aniversarii copiilor si a comunitatii desprecopii.com... cu ocaziua zilei de 1 iunie.

        Propunere de: alinuk pe 2013-05-27 07:54:46

        Subiect Aprobat de Admin pe 2013-05-29 05:48:29

    • Rufus spune:

    • Piata Obor este o lume aparte.

      Poti merge doar sa te plimbi, sa privesti, sa te bucuri de culori proaspete, arome diverse si zumzet specific.

      Primavara nu poate fi egalata...decat poate de toamna bogata si inmiresmata.

      Lume pestrita, tarabe cocosate de marfa proaspata, tarani autentici laolalta cu negustori priceputi care isi canta refrenul studiat temeinic, dornici sa atraga musterii. Inca mai gasesti piata autentica, unde te targuiesti si unde marfa este oferita "cu bataie" la cantar. Oricine gaseste ceva de cumparat, dupa buzunar. Chiar si fara bani ai sanse sa duci ceva acasa...tarabagii sunt marinimosi, au marfa multa, pot oferi si altora nevoiasi.

      In hale, carnea sta expusa ispititor, nu te poti decide ce sa alegi printre cotlete proaspete de vitel, pastrama rumena de berbecut, muschi elegant de vita sau ceafa zdravana de porc. Ca sa fie alegerea mai grea, pe gheata, in hala alaturata, se lafaie pastravi, stiuci, chefali, crapi, guvizi, calcani, si inca multi altii...dar si fructe de mare, da, multe fructe de mare...

      La 11 dimineata Terasa Obor e plina. Gratarele sfaraie, racoritoarele-s numa' bune de baut. Lume buna...domni si doamne, ma frec la ochi si nu-mi vine sa cred. Un mic, un suc, un tap de bere...si muzica veche, numai buna de ascultat.

      Prin fata Pietei trece convoiul cu masini de epoca. Astazi este parada lor...masini de care si uitasem ca exista trec incarcate de lume imbracata...ati ghicit! in haine frumoase, de epoca. Eleganti, saluta multimea de gura-casca si sunt salutati la randul lor.

      Apoi se aud din nou refrenele sacadate ale indienilor din America de Sud, imbracati in port traditional, cu multe pene si briz-brizuri. Muzica e frumoasa, antrenanta, copiii zburda pe langa artisti si ii imita in gesturi. O multime de zorzoane, podoabe, amulete, cu pene viu colorate, margele, bratari sunt oferite la taraba, alaturi de cd-uri cu muzica lor. Si, desigur, dreamcatcer-e, sa-i ajute pe prunci sa aiba somnul lin...

      Am fost in multe piete in tara asta si in lumea larga. Nimic nu egaleaza sufletul Pietii Obor. Mergeti cand aveti timp...merita sa traiti un ceas in alta lume.

      Citeste tot mesajul >

      • Motivatie minunat scris.

        Propunere de: redactor pe 2013-05-26 10:59:05

        Subiect Aprobat de redactor pe 2013-05-26 11:14:19

    • Rufus spune:

    • Singurul motiv pentru care dragostea nu-i eterna este, dupa mine, faptul ca in falfaitul ala al fluturilor din stomac nu realizezi ca persoana de care te indragostesti nu e pentru tine. Nu-i aia pe care o astepti, care ti se potriveste.

      Iar cand observi asta, destul de repede, te dez-indragostesti.

      De fapt nici nu te-ai indragostit...ti-a falfait, cum spuneam, ceva in stomac. Putea fi si de la niste cirese sau capsuni mancate cu pofta...dar nu ti-ai dat seama.

      Dupa aia, oamenii se obisnuiesc sa traiasca in familie, asa fara iubirea care cica a trecut, dar s-a transformat in ceva mai profund, in respect, intelegere...aiurea, e mai comod asa, ai un ajutor, ai deja copii conceputi cand credeai ca iubesti si esti iubit. Traiesti in celula societatii, ai o reputatie si mimezi fericirea. Dar oare cati oameni "fericiti" viseaza inca la iubirea adevarata? Nu o sa stim niciodata, stim doar ca exista visatori.

      In timpul fericirii de fatada, ni se pare ca gasim adevarata dragoste si e ceva deranj in paradis...dar ratiunea omului matur si cu responsabilitati invinge si respingem ideea iubirii intalnite asa, hodoronc-tronc, pe nepusa masa. O fi fost...n-o fi fost...oricum, a trecut.

      Deci eu cred ca dragostea adevarata este eterna, pentru ca ea nu are cum sa se stinga cu trecerea anilor, cu numarul banilor, cu necazurile sau orice alta dimensiune lumeasca. De aia nu te dez-indragostesti, nu trece, nu paleste, nu se transforma. Este exact ca la inceput, te stingi de dorul ei, o pretuiesti si o respecti. Si o pui cu cinste in capul mesei, ca cea mai de seama realizare.

      Va spun eu ca-i asa...pentru ca eu am cunoscut-o. [:)]

      Citeste tot mesajul >

      • Motivatie pt ca-i fain :)

        Propunere de: Laura25 pe 2013-05-22 17:38:05

        Subiect Aprobat de Admin pe 2013-05-23 12:13:23

    • rocs02 spune:
    • O prietena draga mie care a iesit invingatoare din lupta cu cancerul m-a rugat sa postez cele de mai jos. Eu am fost doar un spectator in culise a luptei pe care a dus-o si, va asigur, nu a fost usoara, cu toate implicatiile ei. Eu nu pot decit sa spun ca nimeni nu ar trebui sa fie pus in situatia de a lua decizii de genul asta. Iar ei... [asia]  si [flo] .
       
       
      "Au trecut patru ani de cand am fost “beneficiara” unei duble mastectomii cu reconstructie. De nevoie. As fi avut curajul sa fac preventiv? Poate ca nu, gandindu-ma ca toata lumea, ca poate nu mi se intampla mie, desi istoria familiei mele era impresionanta. Dar, m-as fi scutit de “otravirea” cu chimo si radiatii, pe care nu m-am gandit sa nu le fac, caci vedeam cu ochii mei cum creste tumoarea, ca apoi, din fericire, sa vad cu ochii mei cum scade. As fi putut petrece timpul cu copii mei si in alt mod, si nu punand in miscare pe toata lumea sa ma ajute atunci cand aveam sedintele de tratament. Am incercat pe cat posibil sa fiu functionala in toata perioada si din fericire am fost binisor. Dar cum ar fi fost viata mea fara asta? Nu si mai simpla?
      Reconstructia… Da, iarasi am fost norocoasa ca sunt unde sunt si a fost o optiune. Gratuita.  Dar, as vrea sa reamintesc un lucru (de altfel motivul de a scrie aici): reconstructia nu este operatie de imbunatatire a aspectului. E grea, e foarte grea, uneori mi s-a parut mai greu si decat chimo. Cicatricile nu sunt de neglijat. Si nu, nu arati ca in reviste. Nici pe departe…  Si nu NU esti ca inainte! Sunt multe schimbari care survin, sunt multe lucruri pe care le pierzi pe vecie. Dar sunt mai importante decat insasi viata ta?
      Deci ceea ce a ales A.J.  sa faca, nu e un moft. Nu te poate plati nimeni sa faci asta. EU nu pot crede asta. Nu e o joaca, nu e ceva ce poti reface.
      Si “afisarea”  este cu atat mai importanta cu cat sunt oameni publici. Impactul ar trebui sa fie (si in mare este) enorm. Ei au mai mult de “pierdut” din afisarea asta dar au ales sa ajute. Si ceea ce cred eu ca trebuie subliniat este sprijinul sotului/partenerului.
      Asa, gandit la modul general nu sunt prea multe persoane care sa realizeze intreaga implicatie a ceea ce se intampla. Cum, ceea ce nu pare semnificativ in aparenta, schimba dinamica cuplului. Am auzit de destule cazuri in care sotii au optat sa se desparta. Suna cinic, dar nu este neaparat. Ceva e schimbat acolo definitiv si readaptarea e dificila.Nu este deloc usor sa te regasesti cand ceva lipseste. Ganditi putin cat dureaza sa te adaptezi dupa ce ai pierdut un lucru cu care erai obisnuita.  Si sa nu uitam ce rol au totusi sanii in cadrul unui act sexual. De aceea ceea ce au facut ei doi este important. Dau sperante atat pentru barbati cat si pentru femei ca se poate, se poate merge mai departe chiar si cu un diagnostic clar, chiar atunci cand pierzi parti din tine pe care sunt convinsa nimeni nu le pierde cu sufletul impacat.
      Nimeni nu se gandeste cum e sa stai fata in fata cu cineva care stie ca esti reconstruita. Si nimeni nu isi imagineaza cum te simti cand gandesti din prisma altora, cum te vad, cum se gandesc la sotul tau si alte din astea.
      Dar mai ai sansa unor ani in plus si atunci cand ai niste fiinte mici care se uita la tine ca la cea mai frumoasa persoana e greu sa nu alegi “mutilarea” caci alegi viata si fiecare zi conteaza.
      Si eu sunt sceptica in ceea ce priveste industria farmaceutica si da cred ca sunt jocuri de culise, dar in acest caz nu cred ca au fost. Si da cred ca poate ea a avut mai mult decat rezultatul de la test ca sa ia asa decizie. Dar asta o priveste si faptul ca a creat panica nu e vina ei si nici intentia ei sunt sigura. Nu e problema, o sa se descurce toti cei implicati cu miile de cereri, dar ajutorul moral primit pentru persoanele aflate sau care o sa se afle in situatii dificile este mult mai important, decat “deranjul” unora de acum.
      Nu am facut testul genetic desi as putea sa il fac gratuit. Si am optat sa scot si ovarele doar ca sa imi ofer o sansa in plus. Mai ales ca in acelasi timp cu lupta mea se lupta si verisoara mea cu cancer ovarian. De aceeasi varsta cu mine, si a pierdutL
      Preventia, cum spunea cineva ar fi ideal sa lucreze. Si sper din suflet ca lucreaza. Daca ma uit la statistici si studii nu ar fi trebuit sa fac cancer, ca doar gena defecta putea sa stea si cuminte, nu? Nu am abuzat niciodata de nimic (poate doar parintii mei cine stie ce m-au hranit cand eram mica?:)) si totusi a aparut. Si nu, nu am avut curajul sa stau sa astept sa vad de nu se rezolva cu medicina alternative. Si va garantez ca putini sunt cei care o fac.
      Mi-am dorit sa merg la spital ca voluntar sa sprijin persoanele aflate in process. Nu am inca puterea sa o fac, caci nu sunt destul de puternica.
      Am scris mult si prost, vroiam de fapt sa zic doar atat: va rog mult nu ganditi superficial. Ma sufoc cand citesc unele comentarii. E atat de nedrept sa fii judecat de pe margine, superficial, de la caldura binelui altuia, cand numai tu stii ce zbucium iti este in suflet.
      Nimic nu e simplu in viata asta, nici nu e doar alb sau doar negru. Cuplul acesta trece prin momente dificile din punct de vedere medical. Optiunea aleasa nu e o poza in Cancan. E o schimbare de viata, e o schimbare care ii poate duce in orice directie, dar a trebuit luata pentru ca nu si-au permis sa astepte sa vada ce se intampla. Nu cand niste copii te iubesc mai mult decat te iubesti tu insuti. Sa ai curajul sa renunti la parti din tine pentru a fi alaturi de ei. Pentru tine, sa te bucuri de tot ceea ce au ei sa iti ofere. Si sa ai curajul sa te expui, desi ratiunea iti spune sa nu o faci ca sa te protejezi, ca sa ajuti pe altii. Sa le arati celor ce sufera si au de luat decizii o luminita mica de speranta ca se poate trai si asa. Ca tu, cea invidiata pentru bani, cariera, frumusete, treci prin aceleasi lucruri omenesti ca si altii si suferi. Nu imi inchipui nici o clipa ca alegerea asta a fost usoara pentru ea. Pentru ca am trait si traiesc asta.
      Din punctul meu de vedere, felicitari cuplului pentru deschidere!
      Si doresc la toata lumea sa va fie cat mai bine si sa nu fie niciodata nevoie sa alegeti, sa va fie viata cat mai simpla, asa cum ar trebui sa fie de fapt.
      Cu mult drag,
      Eu
       
       
      PS: am rugat pe altcineva sa posteze pentru mine din motive personale. Asa ca rugamintea mea, pentru cele care ma recunosc in postare, este sa nu imi folositi nick-ul in eventualele raspunsuri. Multumesc!"
       
       
      Toate cele bune tuturor!!
      Citeste tot mesajul >

      • Motivatie cu sensibilitate despre un subiect foarte dureros pentru orice femeie.

        Propunere de: redactor pe 2013-05-18 15:26:04

        Subiect Aprobat de redactor pe 2013-05-18 15:26:39