Marea intalnire s-a produs

Mi-am intalnit minunea

Este o minunatie de bebelus si ne bucuram ca dupa o saptamana de spitalizare am ajuns in sfarsit acasa si speram noi ca totul sa fie bine. Am stat o saptamana in spital ca a facut icter neonatal, adica vreo 3 forme de icter: fiziologic de resorbtie si de incompatibilitate de grupa, ea are A2+ si eu am 01+, si am fost nevoite sa stam vreo 5 zile la lampa sa scada bilirubina din sange si a intepat-o de numa, dragostea mica a lui mami, dar cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns acasa, inca putin galbioare dar medicul neonatolog ne-a asigurat ca in zilele urmatoare o sa se dezgalbeneasca ca cica icterul apare de la cap la picioare si se trece de la picioare la cap. O credem pe doctorita.

Surioara ei este atat de fericita ca a ajuns "Petla" cum ii spune ea, ca nu poate sa il pronunte pe R, si are atat grija de ea ca pe noi ca parinti ne topeste cu totul.

Nu am crezut ca pot exista asa niste sentimente de puternice. Cand a venit Ioana la maternitate a doua zi, m-a last asistenta sa o duc sa o vada pe surioara ei care statea la lampita la prajit, avea ochisorii astupati si in pelicica goala. Cand a intrat a venit cu un cadouas cu 2 zonganitori intr-o plasuta de cadouri mica si i-a pus si cel mai mare banut de la ea din pusculita si tremura de numa numa cu sacosica in manute si cu niste ochisori mari si negri in lacrimi. M-a emotionat pana la lacrimi si am tras un bocet de fericire dupa ce au plecat ei de radeau asistentele de mine. Este minunat sentimentul de implinire pe care l-am simtit si pe care il simt inca la o intensitate foarte puternica.

Aceasta a doua nastere chiar a fost mai deosebita, mai grea, in sensul ca mai dureroasa dar cu o incarcatura emotionanta mai mare. Am avut contractii de pe la 16 dar nu erau dureroase doar se intarea burta si se intampla la intervale neregulate asa incat pe la 12 noaptea cand am avut primele contractii dureroase m-am hotarat sa ma duc la spital ca e serioasa treaba si nu o sa treaca. Am ajuns pe la 1 noaptea la spital si la 1.45 am nascut, la 2 eram in camera lehuzelor si la 2 si 5 mi-a adus-o pe mogaldeata si mi-a pus-o asistenta la san si cand a apucat odata de san si a inceput sa traga am ramas si eu si sotul care era de fata ca il lasasera asistentele sa urce sus sa ma vada cu gura cascata. Faptul ca era si el de fata si aveam fetita la san si trecusera toate durerile alea ingrozitoare de la nastere ca de data asta chiar a durut, m-au facut sa ma simt cea mai fericita femeie din lume si cea mai norocoasa in acelasi timp si nu imi gasesc cuvintele sa ii multumesc lui Dumnezeu pentru darurile Lui.

Despre nastere si alte mituri cu care te vei intalni:

	Nasterea pas cu pas Nasterea copilului este un proces care are trei stadii. Primul stadiu este  faza inceperii regularizarii cotractiilor combinata cu subtierea si  dilatarea cervixului. Odata cu progresarea in… ... citeste mai departe
	Miturile cu care te intalnesti dupa nasterea copilului tau De-a lungul Odiseei Sarcinii, viitoarea mamica viseaza cu ardoare momentul magic in care isi va tine bebelusul in brate. La acea zi frumoasa care pare inconjurata de nori roz de fericire... Dupa… ... citeste mai departe
	Minunea unei nopti de martie Au trecut deja 8 zile de cand s-a intamplat. In                                           primele zile nu am avut timp sa ma gandesc prea mult la cum sa transform in cuvinte totul. Apoi a trebuit sa… ... citeste mai departe

autor: membru www.jurnaldesarcina.com florentina-tibi - Toate drepturile rezervate (c) 2013