Dupa atatea pareri de genul: " nu s-a lasat burtica", "nu a coborat copilul" si parerile pot continua, medicul mi-a confirmat azi ca bebe o sa apara curand. Dragul nostru se apropie tot mai mult de "lumea de afara" si se pare ca empatizeaza cu toate starile mele de nerabdare, emotie, bucuria intalnirii. Fiecare contractie mieca, orice semn ce imi arata ca se apropie venirea bebelusului nostru imi da niste emotii puternice pe care nu mi le pot stapani nicicum. Cred ca nimic nu se compara cu bucuria de a fi mama si nici o emotie nu cred ca este mai puternica decat cea a intalnirii cu bebelusul.
Comentarii