Cu cat trece timpul cu atat imi lipseste mai mult taticul meu,totul s a intamplat atat de repede incat nu am realizat de la inceput ce se intampla..totul parea un vis urat ce nu se mai termina..doar cine a trecut prin asa ceva isi poate da seama ce inseamna..tatal meu era un om atat de bun,si ne iubea asa de mult...tare dor imi e de el...aveam si am momente cand nu mai puteam plange..parca nu ma mai lasa...il jeleam dimineata si dupa miezul noptii cand nu era lumela priveghi...iar acum fac la fel..ma ascund sa nu ma vada cei din jur..asa tinea si el in suflet fara sa se exteriorizeze...semanam atat de mult..cand l a scos din biserica ma asteptam si la groapa sa urlu sa lesin...dar nu am facut o ,nu am putut...urlam in interior...ma doare sa aud ca ne judeca lumea..ca si cum nu ne ar pasa...ca nu am urlat cand l a scos din biserica si eram ca si cum ne am fi drogat...ce usor e sa vorbesti din exterior...cum poate fi lumea atat de cruda,de rea?Oricum,ne au fost aproape persoane la care nu ne am fi asteptat,iar la care ne am asteptat nici macar nu au venit..ma simt atat de slabita si fizic si psihic..pe fetita mea de 6 luni,am dat o pe lapte praf..sannu prea mai am...decat ff putin..si devine agitata dupa ce mananca..probabil se transmite si la ea starea mea emotionala..Parca eun vis,un vis urat,un cosmar...de cate ori ma duc la mormant parca nu e el acolo...nu mi vine sa cred,nu ma pot obisnui...i am pastrat telefonul,imi mai trimit singura mesaje dupa telefonul lui..ma amagesc singura...incep parca sa traiesc intr o alta lume,
e cumplita pierderea unui parinte. pentru oricine.
insa, pentru ca esti o proaspata mamica, risti foarte mult sa intri intr-o depresie post-natala pe fondul socului produs de pierderea tatalui tau.
te rog, du-te la un psiholog bun, sa-ti expl... mai mult