-
Timpul trece... crunt de repede. Nu am crezut vreodată că voi fi mamă de doi. O aveam pe ea, știam că îmi e suficient și totuși timpul îmi spunea că va rămâne singură la părinți. Un copil prematur, dar o luptătoare care a recuperat rapid, care ne uimește încă din prima zi cu personalitatea ei puternică, cu ambiția de a perfectiona în anumite domenii... Ea e o minune și credeam că va fi singura... Este aerul nostru, totul nostru și ne temem că va trebui să învățăm să iubim din nou, să ni se rupă sufletul la fiecare julitură, plânset sau episod febril. Știu că suntem părinți buni, ea ne spune zilnic, dar sperăm să fim și pentru bebe la fel de buni cum suntem pentru ea. Viața ne-a dat un motiv în plus de bucurie, nu știm cum va fi această călătorie în patru, dar stim sigur că vom avea aventuri nemaipomenite, vom fi copilăroși, ne vom aminti cum ne jucam și vom fi și mai fericiți! Și totuși când și cum a trecut timpul?
Comentarii