1 octombrie a fost ziua cand am fost nevoita sa ma intorc la servici, cand fetita noastra implinise 1.6 ani. Nu asa planificasem, dar cand s-au potrivit planurile cu realitatea? Si cine se gandea ca planurile Domnului aveau sa fie atat de frumoase pt noi?
Am luat cu greu decizia de reveni la locul de munca cu 5 luni mai repede decat vroiam. Nu m-am gandit o clipa sa o inscriu pe Raisa la cresa, cu atat mai putin cu cat bunicii din ambele parti s-au aratat dispusi sa fie dadace pentru nepotica lor. Asa a fost insa pana cand le-am cerut ajutorul. Prima intrebare venita de la bunica din partea tatalui a fost pt cat timp va trebui sa vina bunicul 2 saptamani / luna sa aive grija de nepoata?! Ca ea oricum se pregatea sa devina bunica pentru viitorul verisor al Raisei care urma sa se nasca in ianuarie:).
Asa ca cine s-ar fi gandit la inceput de octombrie ca si Raisa va avea un fratior?:) A fost destul de dificil cu acomodarea cu schimbul de bunici, 2 saptamani/luna cu un bunic care o lasa la desene cat ar fi dorit si adormea cu ea in camera, alte 2 saptamani/luna cu bunica care ascundea telecomanda si o antrena in tot felul de jocuri dar care ne dadea emotii din cauza cresterii tensiunii arteriale.
Si cu toate ingrijorarile, incercam sa mentinem in familie stilul nostru de viata: cu multa dragoste si dragalasenie, cu jocuri si veselie.
Comentarii