Este prima data cand scriu despre puiul meu. Sunt emotionata si in acelasi timp putin confuza datorita sentimentelor ce ma inabusesc zi de zi. Am descarcat aplicatia Odiseea Sarcinii la recomadarea unei prietene de asemanea graviduta si nerabdatoare ca si mine. Am vazut sectiunea in care pot tine un fel de jurnal despre sarcina mea pe care il pot reciti peste cateva luni sau ani, inclusiv le va putea citi bebe cand va creste mare.
Copilul meu nu a fost programat ci facut din dragoste si pasiune. Este un copil dorit, asteptat si iubit desi nu ne-am facut un scop din conceperea lui la o anumita data/luna/an. La inceput am fost speriata desi situatia materiala si sociala era una optima. Am un sot care ma iubeste si cu care ma inteleg foarte bine. El a fost cel care a preluat initiativa pentru a-l aduce pe lume pe bebe si eu am acceptat fara ezitare.
Sunt foare emotionata cand ma gandesc la acest copil pentru ca desi nu a fost conceput intentionat, zi de zi imi da forta si sunt foarte nerabdatoare sa il tin in brate, sa il mangai si sa il miros. Am auzit ca e cel mai frumos sentiment din lume. Presupun ca asa e si abia astept sa il experimentez.
Ieri bebe a implinit 16 saptamani. Stim de existenta lui de la 5 saptamani si parca timpul trece tot mai greu in asteptarea lui. Am fost la ecograf acum 2 zile insa dormea atat de linistit incat nu s-a sinchisit sa ne arate daca e fetita sau baietel. Insa este sanatos si asta e cel mai important lucru pentru mine cat si pentru tati.
Inca lucrez ceea ce pentru mine este destul de obositor si solicitant dar intentionez sa mai fac asta pana la implinirea termenului de 6 luni iar apoi sa stau linistita pentru ca bebe sa fie si el la randul lui linistit. Vom petrece primul Craciun in trei iar de Revelion bebe va fi deja maricel si probabil va da din manute si picioruse la cumpana dintre ani.
Sunt o mamica implinita si fericita. Deja nu mai am rabdare sa cumpar tot felul de lucrusoare pentru copilul meu care probabil nici nu stie ca are o mamica care il iubeste deja enorm de tare. Insa el exista si sentimentele mele pentru el sunt pe zi ce trece mai puternice. Inca nu stiu sigur daca micile presiuni pe care le simt in burtica sunt miscarile lui insa din cate am inteles incepand cu a 16-a saptamana aceste miscari pot fi sesizate.
Va urma... :)
Comentarii