De multe ori auzim diverse sintagme general valabile pe care le retinem la nivel cognitiv dar nu si la nivel emotional decat in momentul in care chiar ne impacteaza emotional. Asa a fost si la mine cu sintagma "Fiecare sarcina e diferita".
Asteptarile mele nu puteau fi mai diferite decat realitatea. Imi imaginam ca, fiind la a doua sarcina dupa relativ putin timp (2 ani), corpul stie cum e cu treaba asta de "copt" un bebelus si dat fiind ca la prima sarcina nu am avut simptome tipice, poate doar sporadic cate o greata, ca am fost plina de energie si vitalitate, am crezut/sperat ca la fel va fi si acum, poate chiar mai bine.
Eeeeeh - am gresit. Greturi, ameteli, dureri de spate, uneori insomnii, carcei, o burtica ce s-a aratat muuuult mai devreme decat in trecut (pe la 3 luni vs pe la 7-8luni data trecuta) ceea ce mi-a dat garderoba peste cap pe timp de iarna-primavara iar pantalonii/ciorapii au inceput sa ma stranga la burta mai devreme decat estimat, bebe care a inceput sa "fluture" prin burtica pe la 13-14 saptamani. Toate m-au luat prin surprindere si imi aminteau ca eram insarcinata atunci cand eram mult prea prinsa cu existenta cotidiana.
Imi amintesc ca la prima sarcina, imi descarcasem 3 aplicatii de monitorizare, pe care le parcurgeam cu sfintenie zilnic, investigam toate rezultatele de la analize cu parametrii, ce inseamna, cum impacteaza. Mai mult, eram foarte atenta cu meniul zilnic, sa fie echilibrat din punct de vedere nutritional, sa acopar orele necesare de somn, sa fac miscare pentru o buna functionare a organismului. O adevarata odisee a sarcinii.
Realitatea curenta este asa:
Poate din exterior pare ca e mai dificil, insa partea buna e ca nu mai ai timp sa te gandesti la cat de dificil este iar asta face ca, in mod paradoxal, lucrurile sa fie mai usoare de dus.
Concluzia este ca da, chiar nicio sarcina nu e la fel ca alta, desi mama teoretic e aceiasi, practic suntem fiinte in continua dezvoltare si schimbare iar asta face ca orice experienta sa se simta diferit la diferite momente din viata. Important e sa luam asta ca pe un lucru obisnuit/normal si sa ne bucuram cat se poate ele.
Comentarii