ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Incarcat in Saptamana 35 - ##bebe#iubitor#bebe#jucaus
783 vizualizariCand esti in saptamana 35 mai ai mult pana nasti dar si putin. Perioada a venit cu un vartej de trairi si experiente. Totul a inceput cu sedinta foto 2in1 burtica+Craciun, cand am strecurat cateva poze in mediu public, asa ca acum marea majoritate a cunoscutilor a aflat ca vom fi parinti ( cu pandemia nu a fost prea greu sa pastram "secretul"). Drept urmare, au inceput sa curga felicitarile, urarile de bine, incurajarile, care m-au facut sa ma bucur si mai mult de aceasta perioada. Mai mult, prietene/cunostinte care au aflat recent ca ele, insele, sunt insarcinate, au simtit nevoia sa impartaseasca experienta cu mine, sa ceara sfaturi si sugestii. Din nou, asta mi-a adus energie si entuziasm pentru ca, cel putin pentru mine, una din cele mai mari bucurii este sa pot sa ajut, sa impartasesc cunostintele mele cu ceilalti in speranta ca le voi face calatoria macar putin predictibila, pentru ca frica de necunoscut poate fi foarte marsava.
Apropo de frica de necunoscut, eu o simt din ce in ce mai mult. Pare ca oricat ai citi si oricat te-ai documenta, nu esti ferita de teama si emotii, pentru ca nu sti exact cum va fi. Intai nu stiu CUM voi naste (natural sau cezariana) pentru ca parerile medicilor si a mea sunt oarecum diferite, nu stiu CAND voi naste (data prognosticata se tot muta de la o ecografie la alta pentru ca bebe pare ca tot creste in galop), dar macar stiu UNDE voi naste - la o clinica privata (voi vorbi despre asta intr-o alta postare).
Perioada acesta s-a suprapus cu ultimile saptamani de lucru la job, unde, desi colegii/managerii par sa fie ingaduitori cu mine si ma sfatuiesc sa o iau mai usor, sa ma bucur de ceea ce mi se intampla, eu simt presiunea auto-impusa involuntar ca trebuie sa-mi fac taskurile ca pana acum, desi recunosc ca imi este mai greu sa ma concentrez fiindca obosesc destul de repede.
Oboseala cred ca vine si din faptul ca somnul nu mai e asa de lin, trezirile nocturne pentru mers la baie facandu-ma sa ma trezesc destul de des. Desi inca pot dormi cu fata in sus, simt o oarecare presiunea asa ca aleg sa dorm pe o parte de cele mai multe ori. In plus, desi inca nu mi-am pierdut mobilitatea (inca mai merg cu trotineta), totusi nu ma mai dau jos din pat ci ma rostogolesc din pat. Cred ca bebe are parte de senzatii tari :-))
Tot in aceasta perioada, incep pregatirile de sarbatori : curatenie, planificat diverse activitati, suprapuse cu pregatirile pentru bebe : cumparaturi, amenajat locusorul lui si mai ales pregatirea emotionala pentru ce urmeaza. Am acelasi sentiment pe care il aveam in facultate cand citeam pana in noaptea dinainte de examen, considerand ca nu sunt suficient de pregatita. Probabil ca si acum voi citi despre travaliu,etc pana ma urc pe masa de nastere.
Cat despre nasterea propriu-zisa, faptul ca voi fi singura la spital, fara sot si/sau alti insotitori ma relaxeaza pentru ca in momentele de cumpana din viata mea imi place sa fiu singura, sa ma pot concentra pe eveniment, fara sa trebuiasca sa fiu atenta si la nevoile celorlalti. Ma ajuta mult si ma linistetste sa stiu ca oamenii sunt acolo pentru mine emotional, ca daca am nevoie, am la cine sa apela, insa in momentul acela trebuie sa fiu eu si bebe ( si medicul), sa trecem doar noi in aceasta noua etapa. Nu stiu daca este egoist sau nu, dar pentru mine este un punct de echilibru si de plecare pe care il vreau a fi solid.
In adancul sufletului, stiu ca va fi bine, orice ar fi, la fel cum am simtit atunci cand am vazut testul pozitiv. Bebe e de acord cu asta fiindca se misca permanent si comunica cu mine zilnic. Imi place sa cred ca si el la fel de entuziasmat ca noi sa cunoasca lumea de dincolo de burtica si sa pornim impreuna in aceasta noua aventura.
Comentarii