Simt ca se apropie vertiginos momentul culminant. Mi se pare ca burtica s-a mai lasat, ma inteapa destul de des jos, obosesc mai repede, noaptea se rasuceste si este atat de deranjat de vezica mea ca ma trimite la baie fortat. "Matei, mai ai rabdare, te rog, mai stai la caldurica inca 2 saptamani si...gata....esti complet pregatit sa vii in aceasta lume mare si ...in vietile noastre. Te asteptam cu mare drag si cu imense emotii, abia astept sa te cunoastem si sa vedem ce voinic esti, dar mai ai rabdare putin."
Cat despre Elena...pffff, nu ma asteptam sa-i fie asa de greu sa se adapteze. Plange cand o lasam, plange si pe timpul zile si mai ales la somn. Nici nu pot exprima prin cuvinte ce e in sufletul meu cat timp ea nu e langa mine. Ma intreb cum sa fac sa fie bine pt toata lumea, nu vreau sa aiba nimeni de suferit, dar momentan suferim cu totii. Sper sa mai rezistam un pic si sa ne obisnuim mai repede cu noul program.
Ma simt obosita, mi-as dori macar o zi in care sa ma odihnesc si sa ma plictisesc pur si simplu, dar...
Comentarii